Ce muzică asculți, cântărețule?

La fel cum un actor nu va vedea un film cu aceiași ochi cu care îl vede un om obișnuit sau la fel cum un chirurg plastic nu va aprecia un decolteu augmentat cu aceeași intenție precum noi, ceștilalți fii ai lui Adam, la fel un om de muzică nu va asculta niciodată o piesă la fel de superficial precum o ureche profană. E normal să fie așa.

Și la fel de normal ar trebui să fie ca ascultatul de muzică să reprezinte o activitate căreia să i se dedice (special și fără număr) timp în fiecare zi. Că ești DJ, MC, artist, producător, manager, impresar, om de A&R sau încă nu știi care ți-e locul în industria muzicală, nu prea ai avea voie să lași să treacă o zi din viața ta fără să asculți atent măcar o piesă muzicală.

Ce înseamnă să asculți atent?

Ascultatul de muzică este ceva extrem de personal. Fiecare din noi are un moment preferat, un loc preferat, un format de fixare preferat. Asta înseamnă că ascultatul de muzică reprezintă o sumă aproape infinită de posibilități tehnico-logistice. Așa că o să mă rezum la mine, rugându-vă să nu-mi luați următoarele rânduri drept atotputernică literă de lege și nici măcar drept firavă recomandare. Ele sunt doar un exemplu.

Eu ascult muzică în timp ce trebăluiesc în bucătărie. O ascult pe telefonul meu deștept care are un difuzor acceptabil, la un volum îndeajuns de puternic pentru a acoperi lejer zgomotele pe care le fac eu în nedibăcia mea culinară cvasi-totală. În secunda în care o piesă îmi atrage atenția mă opresc din orice fac și o notez întru ascultare ulterioară. Asta se întâmplă pe boxele de pe birou care nu-s cine știe ce farafastâc, da’ nici gioarse nu-s. De obicei, a doua oară ascult piesa fără să fac nimic altceva între timp. Aș putea spune că abia acum o ascult cu adevărat. Apoi o mai ascult de câte ori e nevoie până înțeleg tot ce cred eu că e de înțeles în legătură cu ea. Eu nu știu să fac muzică, așa că sunt foarte atent la felul în care piesa creează și impune o stare.

Evident că ascult muzică în timp ce sunt la volan. Însă și aici îmi notez (cel puțin mental) fiecare piesă pe care vreau să o ascult din nou și revin asupra ei cu proxima ocazie, într-un loc și într-un moment în care să nu am altceva de făcut. Mi se pare extrem de important pentru orice om lucrează în breasla asta să conștientizeze faptul că, pentru a înțelege cu adevărat ce vrea să-ți spună și să te facă să simți un cântecel e important să-i dăruiești atenția ta pe cât poți tu de neștirbită.

Strânge piesele în care ai descoperit ceva (de la atmosfera generală la un singur sunet) care crezi că te va ajuta în viitor într-un singur loc. Lista asta poate fi un set de linkuri de Youtube, un playlist, orice. Ideal ar fi să notezi și ce ai găsit demn de ținut minte la muzica aia.

Ce muzică asculți?

Așa cum am mai spus-o aici, nimeni nu va răspunde la întrebarea „ce muzică asculți?” cu replica „eu ascult muzică proastă”. Toți ascultăm muzică bună și, în mod absurd-firesc, muzica noastră bună e cât se poate de proastă pentru alții. Dar în secunda în care ți-ai tras mândru pe tine tricoul de profesionist al industriei muzicale de pe Terra prima ta îndatorire este să încerci să asculți toată muzica.

Da, e muncă de Sisif. Nu vei reuși niciodată să asculți toată muzica din lume, nici dacă de acum și pân’ la ziua copârșeului n-ai face nimic altceva decât să stai cu urechea lipită de boxe. Dar, dacă pornești de la idealul ăsta imposibil și totuși cumva logic, vei ajunge să asculți muzica după câteva principii simple:

  1. Nu asculta în niciun caz doar muzică aia de-ți place ție. Aia o faci de plăcere, la fel ca orice alt om. Tu ai nevoie să asculți toate genurile de muzică, până și pe alea care nu-ți plac. La PiM – Cluj-Napoca, Aminda (tare mă bucur că mi-a fost speaker invitat) a spus un lucru tare deștept: în fiecare zi ar trebui să asculți cel puțin o piesă de la un artist care nu-ți place sau dintr-un gen muzical pe care nu-l suporți și să încerci să înveți ceva, să găsești acolo ceva ce tu să poți folosi. E unul din cele mai bune sfaturi pe care le-am auzit vreodată despre ascultatul muzicii.
  2. Ascultă în fiecare zi muzică de la un artist de care n-ai mai auzit. Cu Interneul la buricele deștelor e foarte ușor să faci asta. Du-te pe orice fel de platformă de streaming mokka sau pe cașcaval, intră într-un loc care ți-e familiar (canalul unui artist, de exemplu) și îți promit că din cel mult 5 click-uri vajnice vei ajunge la un artist de care n-ai auzit în viața ta. Eu folosesc Apple Music. Aici este extrem de simplu să descopăr artiști noi, pentru că ei au playlist dedicat noutăților.
  3. Caută artiștii mari din fiecare țară și ascultă ce fac ei. De multe ori ai să dai peste muzică genială în felul ăsta. Dacă un om reușește să vrăjească un popor întreg, sunt șanse destul de mari ca tu să ai ce învăța de la omul ăla. Atenție! Am zis învăța, nu copia! Desigur că, precum în pictură, reproducerea lucrării altcuiva este un exercițiu extrem de util. Însă treaba asta n-ar trebui să treacă niciodată de stadiul de exercițiu.

Fără să asculți muzică multă și de toate genurile n-ai să ai niciodată cum să-ți depășești condiția. Ce i-a făcut pe Beatles să includă sitar-ul pe piesele lor care, la momentul respectiv erau cât se poate de pop? Cum de i-a venit lui Skrillex ideea să facă o piesă cu străbunicii The Doors? Din toată muzica din lume. Ăsta e răspunsul. Tu ce piesă ai ascultat cât timp ai citit articolul ăsta?

sursa imagini: Fashion Industry Broadcast