„Cele mai frumoase povestiri din Biblie”

povestiri biblie

Eu cred cu tărie că felul în care cel puțin unele cărți îți apar în viață nu este simplu rod al coincidenței. De prea multe ori mi s-a întâmplat să găsesc într-o descriere sau replică răspunsul la o întrebare ce-mi bântuia mintea sau sufletul fix în perioada în care soarta îmi deschisese cartea de care, fără să știu, aveam nevoie. N-am s-o ard mai spiritual decât trebuie. Nu am găsit în cărțulia asta vreun răspuns epifanic la mai știu eu ce problemă. Însă îmi pare foarte bine că am citit-o la puțin timp după ce terminasem cartea lui Pleșu, despre care, de altfel, am scris aici.

Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu fac un exercițiu extrem de util pentru oricine este dornic să înțeleagă mai bine și mult mai ușor despre ce e vorba în povestirile seci și aparent înecate în tot felul de încrengături genealogice și expresii fără înțeles ale Vechiului Testament. Lectura grea se dovedește de prea multe ori piatră de încercare pentru răbdarea curiosului sau credinciosului. Iar în zilele noastre răbdarea e o virtute atât de rar întâlnită, încât aceste două minunate doamne ne prepară un Vechi Testament „to go”.

Cu siguranță că, dacă ai citit cartea asta, nu poți spune că ai citit Biblia. Dar ea poate fi o excelentă introducere pentru cel care încă nu și-a făcut curaj să o deschidă sau un foarte bun prilej de rememorare și de, paradoxal, mai profundă și mai facilă înțelegere a întâmplărilor ce se povestesc acolo. Textele povestirilor sunt traduse din ebraică, aramaică și greacă veche. Fiecare din ele are o mică introducere care schițează decorul și momentul în care are loc acțiunea fiecărei povestiri. Ba unele din ele au chiar și câteva sfaturi despre direcția în care ar trebui s-o apucăm cu mintea pentru a cuprinde sensul celor ce ni se spun.

Foarte utile mi s-au părut expresiile originale din paranteze care, în textul traducerii din această carte, au fost înlocuite de unele mult mai lesne de înțeles. Astfel multe din sintagmele care te-ar fi oprit din cititul Vechiului Testament ca să te chinui să înțelegi cam ce ar putea să însemne… „să apuce călcâiul” de exemplu, sunt aici traduse într-un fel din care să se poată înțelege repede și ușor despre ce e vorba. De asemenea, acolo unde traducerea este ambiguă din punct de vedere semantic, există note de subsol care semnalează posibile alte înțelesuri care pot fi atribuite unui cuvânt și care „s-ar brodi” în context. Tot în subsol ni se lămuresc practici și obiceiuri ale vremii pe care un profan într-ale istoriei
n-ar avea de unde să le cunoască.

E o carte care, cred eu, merită citită de toate lumea, credincioși sau atei, indiferent dacă au citit sau nu Vechiul Testament. Fie și doar pentru că, prin puhoiul de referințe ulterioare din cultura mondială, Biblia rămâne una din cărțile de căpătâi.