Ne nastem. Si apoi incep dezamagirile. Parintii, care iti promit ca nu te vor parasi niciodata si apoi, miseleste, pleaca lasandu-te la gradinita. Mos Craciun, care la un moment dat dispare in non-existenta. Colectivitatea celorlalti copii, care iti arata brutal si ascutit ce inseamna rautate, minciuna, influenta, putere, invidie. Scoala care te nepregateste pentru viata, dar iti impinge ochii spre nedreptate, nepasare, spaga.
Si asta e doar inceputul. Daca lasi toata mizeria asta sa te acapareze, ai toate sansele sa ajungi un adolescent suicidal, un dependent de heroina, un deviat sexual. Daca ai putere sa rezisti, te zbati si reusesti sa deslusesti si ceva frumusete in viata, nu-i problema. Anii maturitatii sunt aia care chiar te umplu de un scarbit si repetitiv “pentru ce?”.
Daca pana atunci mai era loc de fofilare, primul job te zvarle nemilos intre falcile baloase ale sistemului, care se apuca sa te mestece tacticos: impozite, bani prea putini, divorturi, tradari, stres, nu-i timp, alearga, am uitat, boala, fara timp pentru prieteni, fara prieteni, minciuna, manipulare, zambet fals, nervi inghititi, sef incompetent sau coleg perfid omorat de sute de ori la ceas aprig de noapte, betie, un an de munca pentru 5 zile de vacanta, credit, ipoteca, bani, bani, BANI! Si exact cand iti vine mai abitir sa urli cu venele gatului umflate de furii care iti bantuie inchisoarea mintii din care nu au putut fi vreodata eliberate, totul capata sens.
Incep sa-i doresti mogaldetei care iti creste sub ochi tot binele. Iar daca lumea nu e inca destul de buna pentru ea, te pregatesti sa o schimbi. Te uiti spre alte zari. Faci planuri. Ai carevasazica un motiv pentru care sa bagi capul intre umeri si sa te opintesti mai departe. Iar cercul se inchide perfect… Sau nu…
Azi m-am plimbat pe jos, intr-o zi frumoasa, ascultand in casti muzica mea preferata. M-am uitat la oameni si cladiri. M-am gandit.
Mos Craciun nu exista? 🙁
Doar cei slabi de inger lasa toate mizeriile sa-i acapareze…si cand zic asta nu ma refer la credinta in Dumnezeu, ci la taria de caracter a fiecaruia.
Ah, si toti suntem deviati sexual…in proportii variabile :p
Frumos spus …As citi non-stop ceea ce scrii … La tine chiar se “leaga” cuvintele …nu ca la altii.Merita sa faci orice sacrificiu pentru copilul tau!
🙂 Postul asta a venit la fix cu gandurile mele din ultimele zile. E mare lucru sa credem in bine, mai ales in haosul asta in care ne ducem existenta. Iti doresc cat mai multe zile frumoase. 🙂
You should be happy (happy!) to have her as a reason. She’s the most beautiful (in all sorts of ways) you could have ever found 😀
Si ceeee ireal de misto-s momentele alea cand te plimbi, asculti muzica si te gandesti, tu cu tine. Si sa mai si fie o zi frumoasa pe deasupra :)). Pff, perfect.
so what on earth do we do? leave country? …work twice harder just because we’re from Romania (at least so i heard)? i have a spoiled brat as a baby brother and a cat (that only eats expensive cat food :)) which i could never leave.
retro tonight and (another) training tomorrow. i keep struggling.
Bai da’ chiar pe toti ne-a lovit valul asta de sentimentalism lugubru? 😀
@somnulescu Ce zic eu si ce intelegi tu! :)))))))))))) stii ca nici Mos Nicolae nu exista. Iar in ceea ce-i priveste pe unii dintre noi, s-ar putea ca si Mos Ene sa fie un mit.
@nico Multumesc.
@Andra Si eu tie.
@Silent I’m happy I got my reason. But I’m sad it has to be like this.
@Mirela La cum pui problema… Chiar nu stiu ce sa-ti spun. Oricum, postul asta nu are nicio legatura cu tara in care traiesti. Eu zic ca asa e peste tot.
@bek Tu? Luminand a lugubru? Pffff… nu prea cred. Vezi ca pe 30 nov avem treaba. Cauta-ma pls.
Mereu trebuie sa privim catre motivul care ne face sa mergem inainte!
asta era si ideea. there’s no place to run.
trebuie neaparat sa privim partea plina a paharului.
Dane te felicit pentru randurile redactate mai sus! Se vede ca esti un parinte ce isi iubeste copilul enorm si pentru ca acesta sa fie fericit esti dispus sa faci orice! Inca nu traiesc aceste” sentimente de parinte” insa sunt ferm convinsa de faptul ca in momentul in care apare un copil in viata ta totul incepe sa aiba un alt sens. Consider ca in permanenta trebuie sa existe in viata noastra un ”motiv” care sa ne faca sa mergem mai departe indiferent de ce se petrece.
Nu vreau sa fiu rau sau inoportun.
Ce spui si gandesti este concluzia inerenta a maturizarii. Urmatorul pas este sa te prinzi ca viata este frumoasa si merita traita. Pentru asta primordial este sa gasesti puterea de a-ti cladi o lume proprie (cu interfatele necesare si catre lumea inconjuratoare) buna, frumoasa si care sa-ti ofere micile mari bucurii atat de necesare si prea des puse la coada prioritatilor. In lumea vestica “asezata” acest mod de gandire se invata din timp si face parte din cultura de baza.
Ajunge sa te plimbi pe strada si sa te uiti la fetele si tinuta corpului oamenilor pe care-i intalnesti si vei simti ca este o “filozofie” de viata care ajuta mult.
Parerea mea 🙂
Ar trebui sa te plimbi mai des…singur…cat mai poti! 😉
in fiecare zi ma duc la munca cu muzica mea preferata in casti, evit sa vad oamenii grabiti si stresati pe strada, imi transmit din starea lor
e mult pana acolo si e bine sa iti mai aminteasca cineva ca de fapt nu e imposibil. ms:)
http://www.petitieonline.ro/petitie-p43147046.html
Petitieeeee pt reintoarcerea emisiunii French Kiss in grila de emisiuni.
:D/
“Valoarea si taria omului se vadesc in incercarile vietii”.Cam asa ar zice un proverb care pana la urma reuseste sa sintetizeze intr-o singura fraza ceea ce cuprinde esenta vietii.Daca nu ar trebui sa luptam pentru telurile noastre unde ar mai fi farmecul vietii?
Eu am doar 16 ani si cred…defapt nu cred ci sunt sigur ca greul abia incepe.Pana acum am trecut printr-o perioada de “pregatire” si sunt destul de optimist sa cred ca voi trece cu bine peste toate greutatile care ineviatabil vor aparea.Insa in adancul ei viata este mai intai de toate frumoasa si asta trebuie sa evidentiem.
asa e …
Ca si copil nu te fofilezi ci traiesti din plin. Fofilarea incepe in adolescenta cand incepe invatarea despre disimulare. Cand esti copil poti sa urli la cel care urla la tine, sa dai cu pumnul in cel care te loveste, sa-l scuipi pe cel care te scuipa, sa sari in sus de bucurie. De fapt, arati lumii tot ce te enerveaza sau bucura, fara fereala. Incet-incet parintii si educatorii te invata ca nu e frunos sa replici, ca trebuie sa fii cuminte, ca nu e frumos sa topai cand nu mai poti de bucurie. Adolescenta vine cu mai multe invataminte pe tema asta. Apoi primul loc de munca iti intareste ideea ca tacand rezolvi mai multe decatc certandu-te sau bucurandu-te, zambind cu gura pana la urechi. Ne cocosam sa nu ni se vada gandurile (fericite sau nefericite) reflectate in ochi. Daca ramanem niste cocosati, vom creste copii asemenea noua.
@Madalush Atata vreme cat exista acel motiv, suntem salvati.
@Mirela Adica sa ne apucam de baut? 😛
@Diana Multumesc. Nu sunt nici pe departe parintele care ar trebui sa fiu. Sper insa sa pot deveni, ceva mai incolo. Iti doresc sa ai parte de bucuria pe care ti-o da un copil.
@veriku’ Asta pentru ca in Vest oamenii invata de mici cum e sa ai o filosofie de viata. La ce te ajuta ea. Pe noi, Ossies, ne invata doar pragul de sus. Unii au fruntea tare si nu simt lovitura, pe altii ii cocoseaza, altii il vad venind, se feresc, invata si merg drepti mai departe. Cautam…
@Daniela Nu prea inteleg ce vrei sa spui.
@iepurasul isteric Se cheama fuga de realitate. E drept ca intr-o doza infima, dar… asa se cheama.
@viv Cu placere. :))
@Stefan Iti doresc sa reusesti sa mentii directia asta toata viata. Si da, ai dreptate. Greul abia incepe.
@Ramona Si ce bine ar fi sa ramanem cu totii copii. Dar… din pacate…
Daca fiecare dintre noi ar medita profund macar 2 min pe zi la ceea ce are de facut sau la ceea ce a facut(fie si cu niste casti in urechi), lumea ar fi mai buna(macar…putin mai buna)!
Adica…e bine sa fii din cand in cand singur, doar cu gandurile tale. Din cate am observat,nu ai timp de asa ceva…era doar un sfat. Si ti-am zis ca-ti citesc postarile astea, mai “a la Fintescu” 🙂
@georgiana Daca am face asta, am fi cu totii mai intelepti, mai buni, mai intelegatori.
@Daniela 🙂 desi nu ma asteptam de la tine, simt un fel de compliment pe-acolo. asa ca un fel multumesc.