Chinezii o dau pe legale

Dacă e groasă rău cu lipsa timpului și nu puteți citi azi, există varianta audio a articolului ăstuia atât pe YouTube, cât și pe SoundCloud. Dacă vă place ideea, dați cu subscribe, că nu doare.

Două din cele mai mari companii chineze din online au semnat un acord care va extinde cataloagele de muzică disponibile ambelor firme.

Streamingul legal capătă în sfârșit ceva avânt pe piața chineză. Bine, după cum v-am mai spus, o particularitate interesantă a pieței chineze este că firme ca Tencent operează atât serviciul de streaming cât și distribuția. Sau, mai grav, dețin chiar controlul conținutului. Adică acolo se întâmplă situația absurdă în care unele platforme de streaming au nevoie să obțină licențe de la concurenții lor pentru a avea acces la o anumită parte a muzicii.

Cel mai nou acord a fost semnat între Tencent și Alibaba. Treaba-i aranjată în felul următor: ăl cu nume de bandit va avea acces la muzica pe care ăl cu nume de monede o distribuie pe piața din China în numele unor majori globali precum Sony și Universal. În schimb, Tencent va primi licență pe înregistrările chinezești și japoneze pe care le deține Alibaba.

Financial Times scrie că acordurile de genul ăsta vor îmbunătăți piața de streaming din China pentru că, la fel ca oriunde altundeva în lume, orice platformă de streaming căreia tu te hotărăști să-i plătești abonament îți va oferi accesul către cam orice muzică ți-ar veni ție pe pipoțică să asculți.

“Acest acord va proteja noile obieciuri de a plăti pentru muzică pe care le manifestă publicul chinez”, zice  Li Jun, redactorul de tech de la FT. “În trecut chinezii erau nevoiți să plătească abonamente către mai mai multe platforme de streaming fie și dacă își doreau să se bucure de toată muzica unui singur artist. Era o experiență groaznică pentru useri. Acum plătesc o singură dată și se bucură de toată muzica.”

De ce-i tot dau eu înainte cu piața chineză? Păi pentru că sunt mulți rău. Și pentru că nu mi se pare deloc întâmplător faptul că anul ăsta atât Hollywood-ul cât și greii industriei muzicale mondiale par să se concentreze pe China și India. E o pâine de mâncat acolo. Una mare. Și am vaga impresie că ăsta e doar începutul unui război de cucerire care va semăna foarte tare și din multe puncte de vedere cu Shogun-ul și Tai-Pan-ul lui James Clavell.

sursa: Complete Music Update

sursa imagine: Video Ink