Asta e o carte care mi-a cazut in mana cu totul intamplator. Am inceput s-o citesc pentru ca tocmai terminasem ultimul roman si nu mai apucam sa ajung sa-mi cumpar ceva nou. Asa ca m-am apucat de ce am gasit. E o carte care a aparut in colectia Cotidianul. Nu stiam nimic despre autoare. Nici acum nu stiu mare lucru. Doar ce am gasit aici.
Cartea e cutremuratoare. Cel putin pentru un barbat e cutremuratoare. E ca o palma data de o doamna bine care si-a pus o manusa de satin negru de care sunt atasate cuie bine ascutite. Nu stiu daca asa gandesc femeile despre barbati, insa, daca asa e, atunci NOI chiar nu stim nimic despre ELE.
E un delir in care se amesteca un prezent distant, privit parca printr-un geam semi-mat, un prezent imbibat de sentimente si de trairi de moment, in care faptele propriu-zise se pierd intre conotatii, cu un trecut care se lasa ghicit sub o scriitura ce da sa se nasca. E si un meta-roman, adica… Insa violenta acuta si ciudata din scriitura, amintirile lucide, de o claritate revoltatoare, amestecate cu un prezent tulbure in care de-abia inoata il fac pe cititor sa aiba o stare per ansamblu urata. E o carte pe care o citesti incruntat, cu grimasa pe care o faci atunci cand gusti dintr-un medicament oribil la gust.
Daca e o carte buna sau nu… chiar nu stiu. Eu am citit-o pana la capat cu un efort de vointa. Dar nu pentru ca ar fi fost plicticoasa, ci pentru ca lectura imi facea rau. Daca a mai citit-o careva, va rog, sariti cu impresii. Sunt chiar curios!
is drooling.
“Rosu ucigas”- Jeroen Brouwers – mi-a indus mie efectele de mai sus si ca bonus, o luna de cosmaruri. Parca tot colectia Cotidianul.
N-am citit. O ai? Imi faci o copie xerox?! :)))
Din poza, e aia rosie, cea mai subtire. Nici n-o sa fie mult de munca la xerox :)). M-am uitat chiar cand am ajuns acasa dupa a ta. Nimic. N-o fost tata colectionar serios.
:)))))))))) ai gasit-o pana la urma?
M-am lovit de “disponibila in 25 de zile de la data plasarii comenzii”, evident am amanat pentru Cluj si am uitat. Dupa timp, cred ca intentioneaza sa o tipareasca special pt comanda mea, poate-i pot ruga sa mi-o personalizeze.
Dar poate ca au un calugar caligraf care isi strica ochii la lumina opaitului cautand cele mai frumoase litere pentru tanara domnita. Na, ca la asta nu te-ai gandit! 🙂
Asta ar insemna ca supravegherea mondiala se confirma, ca ei stiu ca eu m-am nascut in secolul gresit si ca as aprecia munca scribului. If you put it this way 🙂
Eu cred ca secolul gresit a ales sa fie contemporan cu noi.
Pare-mi-se ca radacina tuturor problemelor este faptul ca “magarul” nu seamana cu tatal ei. Dar este, de departe, cea mai interesanta carte pe care am citit-o. Jos palaria.
:)))) Adica tot la Oedip si la Electra ajungem.