Dupa foarte mult timp, aseara am iesit in Club A. O Andree, fosta colega de-a mea si actuala colega de-a sotiei mele, s-a hotarat sa-si serbeze “ziua onomastica de nume” acolo. Culmea a fost ca am fost mai multi din Prima TV decat din Antena.
Pentru mine Club A inseamna o sumedenie de nopti pierdute in tineretile mele furioase. Inseamna Mihai in pragul usii de la subsol, cerandu-mi repezit carnetul de student. N-aveam. Eram la liceu. Apoi, in primul an de facultate, momentul in care, neincrezator inca, s-a dat in sfarsit la o parte si m-a lasat sa intru. Au urmat cativa ani in care (cateodata si 7 nopti din 7) Club A a fost loc de petrecere, iubiri mai fugare sau mai statornice, fum, beri, filosofari aburinde la crapat de ziua, prietenii jurate si distractie. Multa, multa distractie.
Ieri seara m-am socat. Club A s-a schimbat. E adevarat ca arata mult mai bine acum. E adevarat si ca e mai aerisit. Insa e ca si cum cineva ar fi renovat Arcul de Triumf, facandu-l mai modern putin. Cum sa se schimbe Club A la fata? Ca doar arata la fel de zeci de ani?…
Apoi muzica. Sigur ca s-au auzit Vama Veche, Zdob si zdub, ba chiar si niste Pulp, la un moment dat. Insa alaturi de piesele astea, am mai ascultat si o halca buna de playlist Kiss FM/Radio 21. Ceea ce nu m-a bucurat foarte tare. Si nici pe colegii mei de altfel. Iar lumea (evident ca multa – Club A va fi gol atunci cand in Bucuresti va fi cazut o bomba atomica), ei bine lumea exact la fel ca si muzica. O parte din oameni erau clar de acolo. La fel de clar cum era ca o alta parte venise pentru ca bautura e mai ieftina decat la non-stop.