Cluburi și “cluburi”

Variantele audio ale articolului: YouTube, SoundCloud, iTunes.

Am scris, în urmă cu ceva vreme, un articol în care analizam motivele pentru care foarte multe cluburi din patria noastră s-au închis sau sunt pe butuci. Luam la puricat acolo un trecut care, oricum ar fi el, nu mai poate fi schimbat. Și uite-așa, după ce l-am ascultat pe Chinezu‘ într-un intreviu la radio zilele trecute, mi-am dat seama că articolul meu nu prea ajută lumea. O fi el just, o fi el obiectiv, da’ foloase nu prea poți trage dintr-însul decât dacă ești ‘tălică atent nevoie mare.

Așa că m-am gândit să scriu azi un soi de partea a doua, una care să fie de folos patronilor de cluburi, celor care taman ce se pregătesc să intre în biznis-ul ăsta, managerilor și altor asemenea oameni care, între noi fie vorba, nu au la îndemână niciun fel de școală. Există doar două feluri în care poți învăța cum se conduce un club: greșind sau furând meseria de la alții.

N-am să mă refer la muzica din cluburi, pentru că eu încerc să fac ca articolul ăsta să fie valabil pentru orice fel de “stabiliment”, evident cu mici ajustări. De la rockotecă la manelotecă, toate au au nevoie de ce zic eu mai jos.

O să vă rog, dragi patroni și manageri de club, să nu luați cele ce vor urma drept critici. Dacă vă fac să vă simțiți cu o musculiță sau un tăun pe cușmă, se cheamă că mai aveți de lucru la afacerea voastră. Sunt, anul ăsta, 18 ani de când merg prin cluburi de toate soiurile, mărimile, genurile și formele. De cele mai multe ori merg cu treabă. Așa că voi vorbi doar despre latura la care mă pricep, cea care nu include deloc servirea băuturilor. Îi las pe alții, mai de meserie, să vă ajute cu partea asta.

Dacă paragrafele următoare sunt chestii la care voi nu v-ați gândit niciodată până acum, am o mare rugăminte. Angajați-vă rapid un om care a lucrat cel puțin un an într-un club de succes. Rugămintea mea nu are nici urmă de superioritate arogantă în ea, ci o îngrijorare sinceră pentru banii pe care voi i-ați investit deja în propria afacere.

 

DJ-ul rezident

Oamenii vin în club pentru o târlă de motive: să se cupleze, să-și etaleze avuția, șmecheria și beția, să primească recunoașterea oamenilor pe care ei îi cred cool. Da’ fie că vor sau nu, ei vin să asculte muzică. Și un DJ rezident care nu știe meserie îți va pune lacătul pe club mai repede decât multe alte hibe pe care le-ar putea avea afacerea ta.

Muzica, prin simpla ei prezență, induce o stare. Tot ce se întâmplă în cluburi, de la lumini la alcoolul consumat, stimulează acea stare. Dacă muzica pe care o pune omul de la pupitru n-are nicio treabă cu ce simte și vrea mulțimea de oameni din fața lui, restul e degeaba.

Dragii mei, economia de câteva sute de lei pe seară pe care o faceți angajând un DJ rezident care habar n-are să ridice, să mențină și să prelungească o noapte de club (și care să integreze invitatul, dacă el există) se va resimți într-o pagubă mult mai mare în propriile voastre buzunare. Pentru că oamenii vor pleca mai repede dacă nu le place muzica. Pentru că ei nu vor comanda a doua sticlă de ceva la masă, dacă muzica nu-i face să se simtă atât de bine încât să uite cât arată ceasul și nota de plată.

În cazul în care clubul tău are și un MC, am scris despre calitățile pe care trebuie să le aibă el aici.

Și, dacă tot am ajuns la echipa de entertainment, am și un articol despre animatoarele de club care s-ar putea să vă ajute.

Bodyguarzii

Poate nu știți, însă există cluburi care s-au închis din cauză că n-au avut bodyguarzi care să-și știe meseria. Contrar aparențelor, un bodyguard bun este cel care nu se bate aproape niciodată. Normal că, dacă se ajunge acolo, el trebuie să știe să imobilizeze zurbagiul cât ai zice “Despacito”. Dar calitatea sa de căpătâi este să impună pacea prin simpla prezență sau prin capacitatea sa de a anticipa conflictele.

Nu faceți economie de bodyguarzi. Și nu angajați oameni care să aibă prea multe legături fix cu cei care au cele mai mari șanse să pornească o cafteală în club.

Bodyguarzii stau la intrarea în club la începutul serii nu pentru că acolo e locul lor desemnat de istorie. Ci pentru că ăla este cu siguranță unul din locurile unde pot fi văzuți de fix toată lumea care intră. Cu cât mai mulți și mai impresionanți sunt, cu atât scade apetitul de a-i vedea la treabă. După ce grosul lumii a intrat în club, ei trebuie repartizați în locuri vizibile. Oriunde te uiți, să dai cu ochii de unul din ei.

Sunetul

Degeaba ai tu cel mai șmecher rezident și cel mai faimos invitat într-o seară, dacă sunetul din boxele tale e un gâjâit distrorsionat. Pentru ca magia muzicii să se întâmple, ea are nevoie de un sistem de sunet care să o redea cum trebuie.

Sigur, aici depinde de planul de afaceri al fiecăruia dintre voi. N-am să recomand unui șofer de Logan să-și pună frâne Brembo pe mașina lui 100% stock, pentru că ăia-s bani aruncați pe fereastră. Da’ nici să folosească aceleași plăcuțe de frână pe care le avea taică-său pe Dacia 1.310 TLX nu-i recomand.

Găsiți de cumpărat boxe-avion, care dărâmă pereți cu sunet puternic și clar, dar și cutii din lemn făcute de un băiat în garaj. Toți vă vor spune că ale lor sunt cele mai cele. Iar reprezentanții importatorilor vor încerca să vă vândă mai mult decât aveți voi nevoie. Soluția? Mergeți în cluburi similare cu al vostru ca suprafață. Dacă vă place cum sună, întrebați ce sunet au.

Lumini și fum

Trei moving head-uri importate din China și o comandă de lumini pusă pe “demo” nu transformă o sală în care se vinde alcool într-un club adevărat. Profesia de luminist este aproape la fel de importantă ca aia de DJ. Un luminist priceput va ține lumea în priză și vă va mări profitul, chiar dacă asta înseamnă că vă vor crește costurile fixe ale fiecărei seri.

La fel și mașinile de fum. O chestie din care susură o dâră de abur dubios-mirositor nu înseamnă decât bani pe care îi aruncați pe fereastră. Mai bine vă lipsiți de asemenea scârbavnică instalație. Pentru că efectul ei este fix opus față de ce ar trebui să fie: lumea va fugi de miros și va lua la mișto tentativa de ceață.

Concluzie

Tot ce am scris mai sus este un soi de abecedar. Un început de afacere care, ca orice început, necesită o perioadă de investiții înainte de a genera profit. Nu-s de-ajuns canapele sclipicioase, frapiere cu LED și un tapet șmecher pe pereți. Lumea n-are nevoie de un club fremos ca să vină și să se distreze. Are nevoie de un loc unde să se simtă bine. Evident că, dacă vreți să aveți prețuri babane în meniu, e cazul să băgați bani și în decor, evenimente, personal mult și alte cele. La fițe nu există limită superioară.

Dar e musai să începeți prin a le da oamenilor motive să revină. Clienții vor uita repejor decorul, dar își vor aduce aminte mereu să meargă acolo unde e “muzică bună” sau unde e “atmosferă mișto”. Așa că, dacă vreți să aveți un club care să reziste, nu vă zgârciți fix la piesele afacerii voastre care fac clienții să se întoarcă.