„Colonia ingerilor”

Am fost ieri seara la teatru impreuna cu Sami (Simona Mazilescu) si cu sotia mea. O rugasem mai demult pe Sami sa ne ia cu ea oridecateori are bilete la spectacole, pentru ca stiu ca eu nu ajung niciodata sa-mi cumpar. Si ea, fata serioasa, s-a tinut de cuvant.

Am fost la Teatrul Mic. Am stat in randul 2 de la balcon. Mi-am adus aminte de liceu si studentie, cand intram cu bilete fara loc si vanam un loc ramas liber pe oriunde. Sau de lungile repetitii de la Studioul Cassandra, unde ma ascundeam de Mircea Albulescu sus, la balcon. Stateam si ascultam… Furam meserie.

„Colonia ingerilor” este un spectacol greu. Greu ca text (Stefan Caraman) si greu ca atmosfera. Un patron de restaurant are geniala idee de a angaja ca personal de deservire doar bolnavi incurabili (si necontagiosi). Iar clientii care vin, vin sa manance in spectacolul mortii. De aici se porneste.

Iar Nona Ciobanu, regizorul acestui spectacol ajunge foarte departe. Imagini de viata, cioburi de tragedie, comedie neagra, toate intamplandu-se intr-un imens grotesc colectiv, cam asta reuseste ea sa creeze. Este ajutata din plin de cei doi arhangheli: Mihail-Mihaitza(Alexandru Repan) si Gavril-Gavrila (Cristi Iacob). Cei 2 actori duc impreuna greul spectacolului si il duc admirabil. Toata admiratia pentru acest cuplu de actori intre care exista relatie, (al)chimie. Cu umor, dar si cu mult adevar ei construiesc de fapt tot spectacolul.

colonia.jpg

Nona Ciobanu a adus si o oglinda, pentru ca granita dintre real si imaginar sa fie mai usor de trecut. Este vorba despre un ecran de videoproiectie imens. Este cam singurul lucru pe care l-as avea de reprosat spectacolului astuia. Ca n-a folosit efectele vizuale mai mult. Oglinda apare la inceput fidela realitatii si mai apoi din ce in ce mai distorsionanta. Cu toate astea se putea merge mult mai departe.

De bine insa pentru fundalul muzical. Tema repetata aproape obsesiv: „The Unforgiven” – Metallica, in varianta simfonica a celor de la Apocalyptica. Fragmentul rapid din „One” in aceeasi interpretare. Plus cateva piese extrem de triste si de apasate in spaniola, cantate live.

N-am mai fost demult la teatru si poate de-asta sunt asa de entuziast. Insa este un spectacol pe care il recomand oricui. Poate nu chiar oricui. Daca aveti o problema cu expresiile licentioase, atunci atentie. Veti avea o revelatie: ingerii injura!