Copilaria cantata

Reflectoare, sedinte foto, videoclipuri, concerte, interviuri, faima… Toate sunt visul frumos, mai mult sau mai putin ascuns, al oricui. E normal sa avem visul asta. Suntem imbuibati cu el prin toate simturile inca din frageda pruncie. Si exista parinti care isi cauta odrasla de talent artistic in fiecare ungher al fiintei, doar-doar isi vor vedea iluziile materializate in urmas.

Pana aici, nimic rau. Doar ca, asumandu-mi riscul unei platitudini ingroiztoare, in viata totul are un pret. Nu sunt in masura sa comentez daca e mare sau mic. Scriu doar pentru ca l-am vazut de prea multe ori, pe el, pe pret, platit cu varf si indesat de artisti mai mari sau mai mici care sunt oameni dezechilibrati din mai toate punctele de vedere.

Un copil trebuie sa se joace, sa aiba viata usoara, sa invete lucrurile incet, sa invete ca succesul e ceva ce se obtine greu, ca oamenii din jur nu sunt mai niciodata bine-intentionati. Si toate aceste lucruri trebuie sa le invete pe propria-i piele, din pacate. Sfaturile parintilor, oricat de clar si de mult repetate, au un mare dusman. Varsta furioasa a adolescentei, cand copilul creste si incepe sa creada ca stie tot. Doar ca foamea noastra de idoli, felul in care viata ii alege pe unii copii sa fie celebri, toate rotitele care se pun in miscare atunci cand un profesionist miroase ca-i rost de faima si de bani sunt de fapt o ghilotina a dezvoltarii normale a unui om.

Talentul nativ trebuie ajutat sa se dezvolte cu foarte multa munca. Munca necesita timp. Iar acest timp este luat din orele de joaca si/sau de invatat ale copilului, proportia depinzand de talentul de administrator al fiecarui parinte. Joaca este o parte extrem de importanta a educatiei. Un copil care nu se joaca, va avea probleme mari de adaptare. Pe langa lipsa timpului, faptul ca un copil este celebru ii va conferi un statut destul de fragil intre ceilalti copii. Ei au un mod diferit de a reactiona la alteritate. O accepta greu, o condamna. Invidia lor este pura si manifestata imediat, brutal de multe ori. Copilul celebru isi va vedea viata lipsita de prieteni de aceeasi varsta, va invata sa fie mereu in garda, ceea ce va face ca o parte din zambetul lui curat sa dispara inca de foarte devreme.

In zilele noastre, celebritatea este un business din care traiesc o multime de samsari. Manageri, bookeri, editori, case de discuri, ziaristi, fotografi, echipe de filmare toti se hranesc din vedeta. Ceea ce ii face sa fie mierosi si gata sa indeplineasca orice vis al starului repede, doar ca el/ea sa fie fericit in acel moment si sa “faca mumos la camera”. Un copil care are totul la picioare inca de la inceput va creste fara sa stie ca in viata nu e totul posibil. Va fi mult mai sensibil la orice dezamagire. Nu va sti sa se comporte echilibrat in situatii de criza.

Crescand, un astfel de copil nu va sti niciodata sa aprecieze un om, pentru ca toata viata va fi fost inconjurat doar de persoane cu care, intr-un fel sau altul, a lucrat. De oameni care, din interes, i-au fost aproape. Unii astfel de copii cresc fara sa-si dea seama de asta. Altii realizeaza, la un moment dat. Si atunci se simt singuri. Ingrozitor de singuri.

Drama suprema a unui astfel de copil este ca faima sa nu dureze foarte mult. Ca poleiala sa se cojeasca repede. Normalitatea loveste atunci nemilos si rece. Uitarea devine pumnal ucigas. Tot ce insemna “viata” pentru fosta vedeta se evapora intr-o clipa. Iar in loc ramane… nimic. E o lovitura cumplita si este nevoie de multa putere pentru a putea sa iei totul de la inceput si sa devii un om normal.

Concluzia… nu exista. E doar o halca de viata de care m-am ciocnit de foarte multe ori prin natura meseriei mele si pe care am vrut sa o impartasesc cu voi, actuali sau viitori parinti. Ganditi-va mult si bine inainte sa alegeti drumul spoit cu aur al celebritatii. Si daca aceasta este calea pe care vreti sa va vedeti copilul mergand, faceti in asa fel incat sa fiti acolo, mereu langa el. Sunteti singurul prieten adevarat pe care il va avea. Si va rog sa nu uitati ca un copil e o minune, nu o vaca de muls sau ocazia de a va vedea propriile vise desarte reinviate. Dati-i dreptul sa-si aleaga viata pe care si-o doreste.