Cum se inteleg sau nu Digeiul si Emsiul

Probabil ca voi atrage din nou deja cunoscutul val de “Cu ce drept vorbesti tu?”, “Esti praf, mai bine taci!”, “Habar n-ai ce-i aia MC..” etc… Dupa cum am mai spus-o si in alt articol, nu pentru hateri scriu. Si, mai ales, nu asumandu-mi rolul de atotstiutor si mandru ocupant al locului I intr-o meserie. Scriu din experienta a 14 ani de MC-ala in cluburi de muzica comerciala si, mai ales, din invataturile pe care le-am tras din propriile mele greseli. Inainte sa incepeti sa cititi articolul si sa va enervati va aduc aminte de un amanunt extrem de important: daca nu va place, sunteti liberi sa NU cititi niciun rand mai departe de acest punct. N-are sens sa lecturati si sa va enervati, ca si asa-i viata scurta si criza-i pe noi.

Sa trecem la subiect:

Pana la noi inventii in materie de scule de mixat, in cuplul format din DJ si MC, primul este oarecum tintuit locului de faptul ca are piese de preascultat, display-uri de urmarit si butoane de apasat. Pe de alta parte, MC-ul, de cand cu microfoanele wireless, este liber sa zburde prin club ca un cintezoi. Iar tentatia, trebuie sa recunoastem, e mare. Tentatia de a iesi in fata sa te vada lumea in intreaga-ti splendoare, ispita de a te rezema nonsalant de bar pe langa vreo tanara domnita si de a debita chestiuni mai mult sau mai putin spirituale la microfonul tinut intr-o doara sau, mult mai simplu, de a face animatie de la masa prietenilor, ca doar asa mai apuci sa schimbi o vorba si cu ei. Credeti-ma pe cuvant ca nu e ok sa pleci de langa DJ decat daca ati mai lucrat de foarte multe ori impreuna si poti anticipa cu precizie aproape matematica urmatoarea lui miscare. Daca te hotarasti sa pleci in vajaiala prin club, asigura-te ca ai dezbatut viitoarele cateva minute de program, astfel incat sa stii din timp incotro se indreapta flow-ul serii si sa nu te apuci sa ridici lumea in isterie daca in program se anunta piese mai linistite. In general, lumea se asteapta de la MC sa-i faca sa se simta mai bine decat piesa originala. In afara de voce, MC-ul trebuie sa fie constient in fiecare secunda ca lumea este atenta si la limbajul lui non-verbal, la pozitia corpului, la cheful care i se citeste pe fata sau in miscarile de dans. Concluzia: nu pleca de langa DJ daca nu-l cunosti foarte bine si daca nu stii cam care este mersul tracklist-ului pentru perioada de timp pe care ai de gand sa o petreci departe de el. In plus, nu recomand MC-ului sa plece de langa DJ decat daca a descoperit un loc (gen scena, bar, podium) de unde poate face atmosfera mai bine decat de la pupitru. Lumea vrea sa vada cine vorbeste si cat de bine se simte omul care este miezul petrecerii.

Tentatia de a canta peste piese este mare, mai ales ca tu, ca MC, ai ascultat versurile de mult mai multe ori decat majoritatea celor din club. Cu toate astea, e aproape sigur faptul ca oricat de bun cantaret ai fi, nu vei fi in stare sa egalezi live o voce trasa si procesata in studio. Efectul unui MC care canta peste orice este fix invers decat mizeaza el, lumea sfarsind prin a fi iritata ca nu poate asculta vocea asa cum e ea. Treaba unui MC consta in a pregati anumite momente din sau dintre piese, de a gasi versuri din alte piese care sa se potriveasca pe anumite pasaje instrumentale, de a adauga un plus de energie unui build-up si de a conferi o impresie de “live” dubland delicat si la volum redus anumite versuri sau parti de vers. MC nu inseamna karaoke peste pozitiv. Este responsabilitatea unui DJ profesionist de a atrage atentia omului cu microfonul in mana atunci cand acesta o ia pe aratura. Am cunoscut de-a lungul vietii mele de club DJ care se strambau scarbiti de greselile si gafele pe care le facea MC-ul sau care urlau isteric la el, certandu-l pentru ceva ce saracul om gresise din nestiinta. Primul caz, pe langa faptul ca e necolegial, implica o doza de inconstienta masochista din partea omului de la butoane. Daca seara iese prost, nu mai conteaza a cui a fost vina. Poti sa fii cel mai tare DJ, un MC care nu-si face treaba cum trebuie iti va face setul praf. Cazul numarul doi implica o doza de lipsa de tact. Seara in club implica un anumit numar de pahare consumate, in plus, microfonul si ideea de a-ti auzi vocea tare in boxe iti dau la un moment dat un soi de “high”, care s-ar putea sa te faca foarte necooperant in fata unor observatii facute pe un ton mai ridicat. De preferat ar fi ca aceste discutii sa aiba loc a doua zi.

Febra de care vorbeam mai devreme in cazul MC-ului se poate manifesta si la DJ cu simptome usor diferite. Daca seara iese foarte bine si atmosfera e bestiala, DJ-ul s-ar putea sa inceapa sa se creada mai bun decat este si sa incerce sa faca niste artificii tehnice pe care nu le stapaneste bine sau, daca ii ies excelent, sa le repete atat de des incat ele sa devina suparatoare. Ma refer aici la punch-uri, trecut dintr-o piesa in alta rapid, dar imperfect, lasat calea jos si provocat lumea sa cante in mod obsesiv. De data asta e de datoria MC-ului sa-i atraga atentia colegului si, cum conditiile de lucru ale unuia se aplica si celuilalt, ar fi bine ca si de data asta tonul sa nu fie unul artagos sau ridicat.

Tracklist-ul este in ograda DJ-ului. La modul ideal, el ar trebui sa aiba configurata in cap intreaga seara. El ar trebui sa stie cam cand vrea sa faca oamenii sa se suie pe pereti si cand ii lasa sa mai traga o dusca si o gura de aer. Cu toate astea, sugestiile MC-ului s-ar putea sa fie bine-venite. Si el este atent la oameni, ii simte si, tot la modul ideal, stie destula muzica incat sa aiba din cand in cand idei marete. Daca MC-ul are mai multa experienta decat DJ-ul se poate ajunge la momente destul de urate si aici, in care omul cu microfonul cere piesele de parca isi comanda o shaorma cu de toate. Asta nu e ok din mai multe puncte de vedere. In primul rand, DJ-ul isi va pierde increderea in sine si, odata cu ea, coerenta setului. Cea mai mare frustrare pentru un om care pune muzica este sa i se dicteze ce piese sa puna. Nu e ok ca tocmai colegul lui de echipa sa fie cel care il frustreaza cel mai aprig.

La modul ideal (din nou), o echipa de DJ plus MC, comunica mereu in timpul programului. DJ-ul ii atrage atentia MC-ului despre piesele pe care le va pune, despre eventuale scurtari sau treceri care merita scoase in evidenta, despre locuri din piese unde, teoretic, ar fi loc de vorbit, doar ca in seara respectiva se face altfel, despre treceri voce pe voce, unde MC-ul chiar n-ar avea ce sa faca si despre multe alte chichite si idei. MC-ul, pe de alta parte, isi poate intreba oricand colegul daca nu e lamurit pe deplin asupra a ceea ce urmeaza sa se intample, isi poate comunica planurile pentru anumite piese dinainte, astfel incat DJ-ul sa fie pregatit cu un loop care sa permita un discurs mai lung, cu o repetare de refren (daca MC-ul cere asta) etc.

Ce am enumerat mai sus sunt doar cateva din micile secrete care pot face dintr-o echipa de doi oameni sufletul petrecerii. Ele sunt cu mult mai multe si le veti descoperi mintenash ce incepeti sa vorbiti intre voi in timpul programului. Poate am fost mai tehnic si mai lipsit de umor decat in alte posturi de pe blog. Insa am vrut ca lucrurile sa fie spuse cat mai clar.

De ce “dau din secretele meseriei”? Pentru ca o piata in care calitatea membrilor creste, este o piata mai buna, in care non-valorile nu au loc. Eu vreau o piata mai buna de rezidenti, care sa aduca lume cat mai multa in club, astfel incat cluburile sa faca bani si sa-si poata permite invitati din ce in ce mai buni.

Inchei cu doua precizari:

1. Sunt MC de club de muzica comerciala. Nu am emis judecati de valoare asupra muzicii in acest articol. Nu conteaza care muzica e mai buna si care mai proasta aici. Asta este o chestiune de gust. Aici vorbesc despre o meserie si despre felul in care am invatat sa o fac.

2. N-am dat cu pietre in nimeni si n-am vrut sa calc pe niciun bombeu. Daca v-a sarit mustarul, adunati-l de pe pereti si puneti-vi-l pe cremwursti. Viata-i frumoasa si n-are sens sa ne certam. 🙂