Dashing through the snow.

Vineri dimineata, imi dezlipesc usor pleoapele una de cealalta si clipesc de cateva ori inca nedumerit asupra a ceea ce am de facut azi. A, nu mare lucru. Jeap, repede pana la Constanta, ma intalnesc acolo cu clientul care organizeaza evenimentul, punem repede la punct desfasuratorul, dupa care somn de voie pana la eveniment. Ma ridic alene din pat, dau perdeaua la o parte si meteorologia ma loveste cu gingasia unui marfar in plina viteza. Amintirile ma napadesc, inca usor blurate, ca dupa o noapte de betie: cod galben, ninsori in Sud-Est, e belita treaba.

E, hai, cat de rau poate sa fie? Inca optimist, deschid televizorul pe Realitatea. Imagini apocaliptice, autostrada soarelui inchisa… e de rau. Asa ca… mi-am impachetat rapid bagajele, si-am pornit. N-a fost un drum greu propriu-zis, insa a fost extrem de obositor. S-a mers cu cel mult 60 la ora, pe drumuri pe care, de cele mai multe ori, asfaltul nu se mai vedea deloc. N-am vazut, in cei 250 de km parcursi, niciun plug la treaba. Mai erau cate unele pe marginea drumului, insa, repet, niciunul care sa se tina de treaba. Asadar Bucuresti – Constanta: 6 ore fara un sfert.

Am ajuns exact la timp ca sa ma intalnesc repede cu clientul, care era de fapt o clienta, Ileana. Nu era greu ce aveam de facut, insa urma sa dureze. Dus, schimbat de haine si la treaba. Au cantat Stefan Banica, Holograf si Jukebox. A fost o petrecere a unui distribuitor de gaz din Constanta, Congaz, care a sarbatorit 10 ani de existenta. Lume multa, insa nu chiar atat de multa pe cat asteptau organizatorii. Din cauza viscolului, evident. La inceput putin rece, atmosfera s-a destins treptat, astfel incat pana la urma am avut o super-petrecere. Ca MC, party-urile de firma mi se par mult mai usoare. Pentru ca, spre deosebire de cluburi, aici exista pauze, in care pe scena se canta sau se danseaza sau se intampla cine stie ce alte artisticarii.

Evenimentul s-a terminat undeva, dupa ora 3. Repede la somn. Dupa cateva ore m-am trezit buimac, dar grabit, asa cum imi sta cel mai bine… Masina mea era un soi de turture imens in care gheata de pe drumul de ieri facea corp comun cu zapada picata peste noapte. Partea buna era ca afara era soare, chiar daca, atunci cand am pornit motorul termometrul imi arata -8 grade. Am cioplit in gheata pana mi-am gasit masina intreaga dedesubt si am pornit la drum. Aveam de condus 520 de km: Constanta – Sibiu.

In Bucuresti am petrecut o ora calma pana pe Iuliu Maniu, unde s-a imputit treaba. In goana lor disperata sa gaseasca noi si interesante metode de a-si umple burtile de Craciun, rumanii se inghesuiau catre hipermarketurile care ii asteptau ranjind capitalist la intrarea pe autostrada. Inca o ora de la Lujerului la autostrada. Dupa care lucrurile s-au intamplat acceptabil. Drumuri deszapezite si nu foarte aglomerate. Ultima parte din Valea Oltului a fost putin mai dificila, cu oboseala, viscol si vizibilitate foarte mica, dar in cele din urma am ajuns la Hotelul Ana din Sibiu, unde Olix si Jonnessey ajunsesera deja, de la Cluj, impreuna cu prietenii nostri de la cefacemdiseara.ro .

Am ajuns la hotel cu muschii gambelor tremurand de incordare (condusul de cu o zi inainte, statul in picioare la primul eveniment, condusul de a doua zi). M-am intins o ora, din care am reusit sa dorm cam 12 minute, intre doua telefoane. Dupa care m-am ridicat din pat ametit si buimac si am pornit spre Zebrano, pentru probe. De la hotel ne-a luat Mario Bischin, cel care care se ocupase de evenimentul de aici. Clubul e foarte mic, dar are sunet ok si rezidenti simpatici, doua calitati deloc de lepadat. Olix si-a cuplat masinariile dracesti, a rotit de butoane si minunea s-a intamplat foarte repede. Eram conectati. Ceea ce ne-a permis sa ne conectam foarte repede gurile la niste furculite cu papa bun la o crama romaneasca din centrul Sibiului. M-am bucurat sa ma vad cu Raluca, fosta concurenta Megastar, acum Raluka, solista lui DJ Sava, care avea cantare in Club Liquid. Ma conversasem pe twitter si cu Konstantin de la Crush si Stereosonic, si el in Sibiu. Se anunta deja o seara plina si incepuseram sa ne invitam unii pe altii in diverse locuri dupa ce se va fi terminat evenimentul.

Ultima editie de Partydul On Tour 2009 a fost… DEMENTIALA! A inceput, intr-adevar, mai greu. La 00:00, cand am intrat in direct, clubul era plin doar pe sfert. Insa pana la 1 jumate nu mai aveai loc sa arunci un ac. S-a dansat, s-a cantat, s-a tipat. Asadar iuresul tipic al Partydului. Doar ca la ora 4, cand eram gata sa iesim din direct, Olix a avut o revelatie: cum sa iesim acum, cu clubul plin de partyd-people, cu trupa Crush care de-abia ajunsese, cu un Mario Bischin care s-a dovedit un MC foate tare si un adevarat partyd-animal?… Pai nu puteam! Asadar am prelungit plenara cu inca o jumatate de ora.

Am ajuns la hotel pe la 5 si ceva, rupt de oboseala. M-am dezbracat in timp ce adormeam si m-am prabusit. Acum, trezit de foame, tastez nevrotic, cu un ochi pe ceas, asteptand sa se trezeasca gasca, pentru a putea, dupa ce voi manca porceste de mult si sper ca si bun. Apoi vom porni la drum: ultimii 270 de km din runda de forta a acestui weekend, in care voi fi depasit binisor 1000.

Nu pot decat sa-mi iau in brate masina, sa o pup cu drag si sa-i multumesc ca e geniala si ca ma suporta. Si ii promit ca imediat ce incepe Winter Kiss, o culcusesc la Predeal in zapada si 10 zile o las sa doarma fara sa o deranjez deloc.

Editia 109 a Partydului din Club Zebrano va fi la download pe blogul Partydului.

Poze, ca de obicei in Ardeal si Banat, la prietenii nostri de la cefacemdiseara, insa… mai pe seara. :-))

    1. yulik2531 20 decembrie 2009
    2. bek00letz 20 decembrie 2009
    3. JwP 21 decembrie 2009
    4. Daniela 21 decembrie 2009
    5. BASARABEAN-ul 22 decembrie 2009
    6. danfintescu 24 decembrie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.