De ce industria muzicală are mai mulți artiști decât s-ar zice.

artist-management

ARTÍST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei

Iac-așa glăsuiește dicționarul, deși eu unul, când îmi aștern ochii pe sintagma „persoană de talent”, parcă mă și trece un chef nebun de-o dedicație. Gata, a trecut. Să revenim. Cuvântul ăsta, „artist”, apare în industria muzicală foarte des. De la intervențiile radio ale DJ-ilor și până la contractele de orice gen, „artist” desemnează persoana care (cel puțin oficial, că de la Milli Vanilli s-au tot văzut cazuri) se îndeletnicește cu cântatul unuia sau mai multor cântecele.

În definiția asta, de ne uităm noi împreună la ea azi, nu apare nicăieri un cuvințel care, însă, are un rol extrem de important în existența artistului, așa cum îl înțelege industria muzicală: banu’! Asta pentru că, pentru un artist, actul creator în sine este tot ceea ce contează. Vă rog să nu vă ‘nervați, discuția asta este (încă) la un nivel pur teoretic. Carevasăzică, teoretic, artistul este persoana care lucrează într-un domeniu al artei fără să aibă profitul drept unul din scopurile sale. Evident că, la modul ideal, activitatea asta a artistului ar trebui să îi țină și de fomică, însă nu neapărat. Actul artistic există pentru că un om simte nevoia de a se exprima astfel. Expresia „de amorul artei” nu este sinonimă cu mocangeala degeaba.

În secunda în care „artistul” semnează un contract în care e vorba despre bani și  în care activitatea sa este împărțită între x, y și z, el este de acord cu diviziunea muncii creatoare în domeniul artei sale. În cazul de față arta este muzica. „Artistul” de cântă el o piesă în videoclip, pe scenă sau oriunde altundeva, nu face altceva decât să reprezinte suma unor lucrări de creație desfășurate de o întreagă echipă de oameni.

Compozitor, textier, producător/aranjor, A&R, marketing, manager, impresar, regizor, director de imagine. Astea sunt titulaturi pe care le poartă oameni care, deși nu sunt pe scenă în momentul în care „artistul” își cântă cântecelul, sunt cu toții „persoane de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei”. Ponderea pe care actul creator o are în activitatea fiecăruia este un alt subiect de conversație. Dar ei contribuie, toți, la momentul în care „artistul” își încasează aplauzele. Ei nu-și doresc să apară „la lumină”. O parte din ei nici nu țin neapărat ca numele lor să fie cunoscut de oamenii care cântă refrenul în fața scenei, care piratează sau (prea puțin) care își scormonesc cardul după câțiva gologani și cumpără muzica asta de vorbim noi despre ea aci.

Nu, dragii mei breslași ai industriei muzicale. Nu despre Măria Sa publicul vorbesc eu aici. Ci despre omul de pe scenă. El nu are voie să uite niciodată că, deși în orice contract termenul de „artist” apare doar în dreptul numelui său, el este de fapt doar fațada unei întregi echipe de artiști care fac să se întâmple minunea frumoasă de se numește muzică.

sursă imagine: jamdungentertainment.net