Deci chiar final de Millennium si o bucatica de Megastar

Gata! S-a terminat inca un turneu. Weekendul asta am avut ultimele doua orase – Brasov si Ploiesti. A fost un final de turneu foarte frumos, cu o mica exceptie digestiva.

Dar sa o luam cu inceputul: vineri – Bv. Plecati de dimineata rau din Bucuresti, Ana (Millennium Bank) si cu mine (cu voia Dvs. la volan) am ajuns pe la 8 jumate. Fara trafic, fara stres, dar cu ochii carpiti de somn si fara sa intelegem prea multe din lucrurile care se intamplau in jurul nostru. Am mers direct in Piata Sfatului, unde se monta scena. Acolo ne-am intalnit cu Angel Tucana (manager Proconsul si organizatorul turneului), care tocmai punea la punct ultimele detalii pentru bransamentul la reteaua electrica. Vestea proasta: camerele noastre de la Pensiunea Muresan nu erau gata inca. Vestea buna: in Piata Sfatului se poate bea cafea buna, intr-un loc dragut la ora aia din dimineata. Bransament facut, scena pe pozitie, luminile in curs de montare, clar: putem merge la hotel. Dar camerele nefiind inca gata (era de-acum cam ora 10:00) am luat loc in barul pensiunii. Si acolo am facut ceva ce n-am mai facut din facultate, cred… Am baut o bere dimineata! Si pentru ca senimentul a fost unul extrem de ok, gandindu-ma la toti oamenii care muncesc in acea zi de vineri si la somnul pe care il voi trage eu intre timp, am mai baut una – doar eram in turneu cu Votaj, nu? (“Mai ia o bere, si inc-o bere”).

La 11:15 eram in pat. De data asta nici macar nu am reusit sa mai ajung la canalele tv cu documentare, asa ca mi-am facut somnul de frumusete pe stirile de la Realitatea TV. Va pot spune ca nu exista nici o diferenta intre jurnalul sportiv de la 11:00 si cel de la 14:00. De-aia m-am trezit fiind sigur ca nu dormisem mai mult de 5 minute. M-am imbracat repede si m-am alaturat lui Ovidiu (cel cu scena), Angel, Bebe (sunetist Proconsul), Ana (Millennium, stiti voi) , Dragos (chitara, Proconsul) pentru o masa extrem de gustoasa la Casa Hirscher (bun-bun, recomand cu caldura).

Concertul a inceput pe la 19:15 si, desi era destul de frig, a venit lume multa. Care s-a simtit, ca de obicei, bine. Cu toate astea, publicul din Brasov mi s-a parut putin mai rece decat altele. Dupa concert, impreuna cu Gabi si Vali (Voltaj) si o parte din echipa lor tehnica, Angel, Ana, eu si Costin (cumnatul lui Angel si ajutorul lui), am stat de vorba mult. Unii au mancat, s-a baut spritz de vin alb, s-a povestit, s-a ras, s-au depanat amintiri. Si s-au toooot depanat amintiri pana pe la 3 dimineata. A fost foarte misto si ne-am simtit cu totii foarte bine.

A doua zi, dupa cateva ore petrecute prin Brasov si o vizita la Skate Shop (genial magazin!), am pornit spre Ploiesti. Unde am ajuns pe la 14:45, cam morti de foame. Scena era gata montata cand am ajuns. In fata Palatului Culturii, exact acolo unde filmasem pentru Megastar la reportajul de prezentare a Munteniei. E pacat ca o cladire atat de frumoasa si de mare, amplasata in centrul orasului este intr-o paragina totala. Ba cei care ar fi trebuit sa se ocupe de renovarea ei au mai avut si nesimtirea sa lase o pancarta mare din tabla pe care scie: “Lucrari de consolidare a Palatului Culturii Ploiesti. Inceputul lucrarilor: 2002 ; Finalizarea lucrarilor: 2005.”

Am mancat de pranz la Doroftei Pub din Ploiesti. Un loc extrem de dragut, unde portiile sunt foarte mari si foarte gustoase. Spre bucuria noastra, Moshu era acolo. Angel il cunostea, pentru ca avusese un concert cu Proconsul la el in pub. A venit la noi la masa si am stat de vorba. Simplu, fara nici un fel de ingamfare, cu umor, ne-a povestit despre aventurile lui de carciumar, despre familie, copii (pe care ii iubeste imens), despre ce are de gand sa faca in continuare. Ne-a aratat cateva din pozele de pe pereti si ne-a explicat cand au fost facute. Ne-a spus bancuri. A fost o companie extrem de placuta. Pentru ca imi era foarte foame si pentru ca mancarea era foarte buna, am mancat prea mult. Ceea ce inseamna ca ultimul eveniment a fost cu crampe, iar concertele le-am ascultat din masina.

Am ajuns acasa pe la 23:30 si am prins exact sfarsitul Megastar, dopat fiind de data asta de catre sotia mea cu un Triferment si un Dicarbocalm, care m-au mai scapat de tortura. Ma bucur foarte mult pentru Mihai, care este un tip haios si plin de viata, dar imi pare foarte rau pentru ceilalti concurenti. Crina a zis foarte bine: “Eu i-as trece pe toti mai departe si i-as trece direct in finala.” Imi cu atat mai rau pentru Cristina, care din cauza emotiei, si-a pierdut vocea, ba chiar a lesinat in culise dupa ce a terminat de cantat si si-a luat notele. Veti vedea cu totii ce s-a intamplat saptamana viitoare. Acum urmeaza o duminica relativ libera, in care am doar meteo de facut. In sfarsit, acasa.