Mi-am cumpărat cartea asta la recomandarea Ancăi Lupeș, recomandare ce mi-a fost făcută în timpul cursului de Industria Muzicală Explicată la care am luat parte cu mult drag și unde am ajuns să și predau între timp modulul de radio. Am făcut pre-order frumușel pe Amazon, la fel ca alți colegi de-ai mei. Băi, și muream de oftică atunci când vedeam că ei primiseră deja exemplarele lor și eu nimic!
Când a ajuns în cele din urmă și cărțulia mea, m-am năpustit asupra ei mai hulpav decât DiCaprio asupra cărnii crude în “The Revenant”. Fusesem avertizat bine: nu e o carte greu de citit în cea mai mare parte a ei, însă pe alocuri s-ar putea să te cam încurce aritmetica dacă ești visător din fire. Iar eu și matematica nu prea avem amintiri plăcute împreună.
Nenea ăsta este genial. Cred că și-a pierdut multe nopți lingând contracte pentru a găsi fix chichița aia care să-i elibereze clienții din sclavagism. Sau cealalta, care să înlănțuie artistul mai abitir. Pentru că dl. Passman recunoaște (cu umorul său zgomotos de american) că a servit cu loialitate ambele părți ale baricadei.
Omul a scris “All You Need to Know about the Music Business” ca să-și facă viața mai ușoară. Ca toți potențialii lui clienți să aibă acces la un minim de informație (minim = 516 pagini burdușite) care să-l scutească pe el de efortul și timpul de a preda noțiunile de bază ale meseriei.
Începi citind curios despre echipa de care artistul are nevoie și termini privind pierdut la procentajele complicate ale distribuirii drepturilor unei coloane sonore de film sau ale unei inregistrari cu o orchestră simfonică. Da. În cartea asta e tot. Management, booking, merchandising, touring, publishing, digital distribution, label management. TOT! În afară de pasajele cu cifre multe, totul este povestit într-un limbaj ușor, cu câte-o glumă bună după fiecare pasaj prea bogat în cifre.
Da, industria din patria noastră este încă destul de departe de aia despre care povestește Donald S. Passman. Însă multe din informațiile pe care le are cartea asta vor fi cât se poate de folositoare oricui are de gând să lucreze în industria muzicală. Citind-o, simți că ți se deschid ochii. Să nu citești ce scriu cei de afară despre domeniul tău de activitate pe principiul că “la noi nu o să fie niciodată așa” mi se pare cel mai puternic act de desconsiderare de sine de care poți fi capabil din punct de vedere profesional.
Am citit o recenzie care m-a enervat foarte mult pe blogul Liviei Iușan. E foarte bine scrisă recenzia, dar m-a enervat că șoricuța asta de bibliotecă a terminat cartea înaintea mea.
