Am un tabiet: imi place sa citesc in fiecare dimineata in cada. Cum vecinul meu de jos isi renoveaza casa asiduu si fara sa ia prea tare in seama weekendurile, m-am vazut nevoit sa ma conformez tabietului meu la o ora destul de matinala, desi e duminica. Astfel ca am avut timp din plin sa termin Demonii de F.M. Dostoievski.
Nu mai citisem Dostoievski de multi ani. Ma asteptam ca stresul si varsta sa nu ma lase sa imi impun rabdarea de care are oricine nevoie, atunci cand citeste carti mai grele si scrise cu mai mult de 50 de ani in urma. Ei bine, nu numai ca Demonii m-a acaparat cu totul, insa, desi este o carte extrem de lunga, ruseasca pana in maduva oaselor, cu personaje multe, interactiuni complexe si alambicate, o recomand oricui.
Stavroghin este un personaj arhetipal, asupra caruia se fac referiri in permanenta. Alaturi de Raskolnikov din Crima si pedeapsa este genul de personaj atat de bine conturat, cu o psihologie atat de fin portretizata, incat s-au scris tone de lucrari doar pe tema lor. Este evident ca toata cartea graviteaza in jurul acestui personaj principal, pe jumatate malefic, pe jumatate dement. Un om care nu si-a putut niciodata invinge demonul Un om slab, care pentru a uita de remuscarile ultimei nelegiuri comise se vedea nevoit sa comita alta, si mai mare. Acest lung lant de rele l-a adus pana la urma la alegerea ultima: fie o spovedanie publica (o brosura tiparita in 300 de exemplare in care isi recunostea toate pacatele), fie sinuciderea. S-a dovedit in cele din urma prea slab pentru a indura caznele spovedaniei.
Este interesant ca romanul are un ultim capitol Spovedania lui Stavroghin care a fost scris dupa ce romanul fusese publicat in primele sale editii. De fapt, acest capitol nu a aparut niciodata antum. Cu toate astea, este capitolul in care se clarifica mult din trairile interne ale personajului principal si in care sinuciderea apare ca o solutie secunda a unei alte potentiale si teribile ispasiri.
Nu stiu de am exp bine dar admiram faptul ca inca iti place sa citesti.
As fi vrut sa-ti stiu parerea despre autorii publicati in colectia Cotidianului.Stiu majoritatea au premii marcante…
Nu stiu ce sa spun despre toti, pentru ca nu ii cunosc pe toti, deci clar nu i-am citit pe toti. Ca idee, mi se pare geniala initiativa celor de la cotidianul. Si imi doresc sa nu se opreasca niciodata din dat carti oamenilor. Insa poate mai bine ar fi fost sa faca asta Libertatea, pentru ca oamenii care citesc Cotidianul, citesc deja si carti… 🙂
Chiar azi incep Demonii.Am ediatia tradusa de Preda.Marin Preda.Am mai trecut candva prin roman.Atunci citeam altele ale lui Dostoievski.Dar azi, inainte sa incep, am hotarat sa dau un search pe Google.Am gasit mai mult prezentarile de pe coperta.Mai putin comentarii de-ale cititorilor simpli.In fine, am dat si de aceasta scurta prezentare.Numai bine, draga incepatorule…
Juler Magnus, este o carte care te va afecta cu siguranta. Ca de altfel toate cartile pe care le-a scris Dostoievski, dupa cum deja ai simtit pe pielea ta… Bafta la citit si da-mi un semn cand ai terminat-o.
doamne pur si simplum-a naucit,,, cea mai dura si “intunecoasa” carte pe care am citit-o de dosto,,, desi e considerat un roman pamflet pir si simplu ai impresia k stavroghin merge prin infern de unul singur,, nici o raza de speranta , nici o sonia marmeladova ,,, geniul lui dosto atinge paroxismul,, am terminat o in 2 zile superb ,, aqm urmeaza idiotul sunt curioasa ( PS: ce seamana relatia dintre stavroghin si petrusa cu cea dintre ivan karamazov si smerdeakov)
Dosto… :-))) Tare asta mi-a placut. Pare colegul dintr-a zecea cu care mai iesi la bere din cand in cand. Daca ti s-a parut intunecoasa “Demonii” pregateste-te pentru “Idiotul”. Printul de acolo chiar merge singur prin infern si te trage si pe tine dupa el. Eu m-am imbolnavit la propriu dupa ce am citit cartea aia. Foarte interesanta paralela intre stavroghin – petrusa si karamazov – smerdeakov. Nu ma gandisem la asta, insa ai perfecta dreptate.
frumoasa carte, intunecata dar foarte frumoasa..ar fi bine sa se faca un film.
da, frumoasa cartea Demonii , iar stavroghin un personaj care te bantuie mult timp dupa .. Nu ii vad nici un personaj cu care sa-l pot compara , e pur si simplu pur in felul lui de a fi .
catdespre Printul Mishkin .. nu stiu , nu m-a marcat mai deloc , am uitat de el de indata ce am inchis cartea . Din Fratii Karamazov mi-a placut de Ivan , dar personajul meu de suflet ramane Raskolnikov .. cred ca am dragoste ascunsa pentru astia chinuiti si framanti de idei 🙂
Romanul e foarte frumos, sunt pe la jumatatea drumului si pot spune ca simbolurile domina.
Pentru mine e un roman obositor….lipseste maturitatea.
Este intr-adevar un roman obositor. Insa nu cred ca lipsa maturitatii e ce ne tracaseaza, ci faptul ca e un roman bolnavicios… nebun…
Nu ma pot hotara cu ce sa incep.. Idiotul sau Demonii? O sugestie ar fi binevenita. 🙂 O seara frumoasa!
Societatea descrisa in romanele lui Dostoievski este ACEEASI cu societatea din Romania anului 2020…..TO JE PRAVDA…..