M-am obisnuit atat de mult cu French Kiss-ul incat e ca un fel de a doua natura a mea. Emisiunea asta, pe langa ca a dat un sens noptilor mele si asa insomniace, m-a ajutat sa invat chestii pe care altfel nu cred ca le-as fi putut deprinde nici intr-o suta de ani. Sunt acum in stare sa reactionez absolut adecvat in fata a aproape orice subiect de conversatie… Am invatat ca elementul cel mai important intr-o conversatie nu il constituie spusele tale, ci mai ales stiinta de a-l asculta pe celalalt. Noi, intr-o foarte mare masura, pierdem foarte mult din ce ne spun ceilalti, pentru ca suntem prea ocupati sa ne gandim ce vorbe memorabile urmeaza sa le spunem noi lor.
Dar nu despre arta conversatiei radiofonice vreau sa va povestesc, desi si asta ar putea fi un foarte bun subiect de post. Azi vorbim despre oamenii care ajung sa se iubeasca, sa se certe, sa aiba gelozii si sa se desparta fara macar sa se fi vazut vreodata. Stiu ca nimic nu-i nou sub soare. Ca doar in lumea stralucitoare a cavalerilor, mari gentilomi strabateau lumea si castigau batalii doar de dragul unui portret al unei domnite pe care in realitate nu o vazusera niciodata. Si stim cu totii ca pictorul il facea cu atat mai frumos pe cel care il platea mai bine.
Cu toate astea, pana si cavalerii respectivi, la un moment dat ajungeau in castelul cu pricina, isi dadeau coiful jos si lasau ochii sa le creasca spre dimensiuni de ceapa, fie de mirare placuta la vederea frumusetii rapitoare, fie de furie la adresa artistului mincinos. Adica se lasa fie cu nunta si voie-buna, fie cu inca un potret calcat in picioare si o mutra stalcita de pictor ipocrit.
La French Kiss insa, aud in fiecare seara povesti despre oameni care au ajuns sa “fie impreuna” doar pentru ca unul din ei a primit un telefon, la un moment dat, de la cineva care gresise o cifra dintr-un numar. Sau de la cineva care, intr-o buna zi, pe nepusa masa, i-a dat add pe mess. Nu contest faptul ca, intr-adevar, dragostea are cele mai neverosimile puncte de plecare. Insa odata plecata, ea isi urmeaza un curs oarecum firesc, al intalnirilor, privirilor, atingerilor, saruturilor etc. Oamenii care ne suna pe noi insa, sar peste etapa asta a realitatii. Ei ajung sa iubeasca niste sms-uri, o voce de la telefon, niste jpg-uri trimise pe mess sau cateva imagini date la web. Ei ajung sa se “cunoasca” perfect, sa manance impreuna, sa faca sex, sa aiba crize de gelozie, FARA A SE VEDEA MACAR O DATA.
Ca de fiecare data cand ma mira ceva, incerc sa-mi reprim instinctul de a condamna. Poate asta e evolutia normala a oamenilor, care, intr-un stadiu incipient al ei, e normal sa fie privita cu retinere, ba chiar cu ceva parapon. Poate asta ne e viitorul. Copii nascuti in eprubeta, din parinti care nu s-au atins vreodata. Casatorii pe mess in conference cu preotul si cu toti invitatii. Intalniri fierbinti la telefon, la ceas mic de noapte neagra.
Insa de data asta stiu sigur un lucru! Mie nu-mi place asa!!! Pentru mine nu asta inseamna sa simti. Nu mess, nu gsm, nu skype si facebook si twitter. Inseamna sa vezi priviri cautand disperate puncte de sprijin, minti bajbaind febril dupa subiecte de conversatie, palme stergandu-se repede de transpiratie emotionata inainte de a se atinge, timid, pentru prima oara, buze frematand de anticipare… Inseamna vaz, auz, miros, gust, atingere.
La voi cum e? Iubiti a la 2010? Sau sunteti demodati, ca mine?
yo sunt “demodata” 🙂
Apreciez foarte mult ca lupti si reusesti sa-ti reprimi instinctul de a condamna. E un succes 😀
Ca eu de exemplu, am maaaari probleme cu asta si incerc de ceva timp sa ma vindec. Sper doar ca nu e o boala incurabila :)) Si chiar de curand m-am pus pe judecat (in ciuda dorintei mele intense de vindecare) o pereche de porumbei messengeresti, care nu se vazusera niciodata in cateva luni dar se iubeau…maxim. Si am cam tinut o “prelegere” ca asta nu poate fi dragoste si alte alea…pentru ca si eu sunt si voi fi mereu o “demodata”, daca asa ne numim acum 😀
Dane, eu sunt si demodat si messengerist :D. Dar nu pot spune ca iubesc pe cineva doar ca am auzit-o la telefon sau am vazut o poza cu ea sau am vorbit mult pe mess. Eu unul am avut un sentiment foarte misto cand am vazut o tipa de la mine din liceu. Si vreau sa spun ca am vazut-o pe viu, nu in jpeg-uri pe net…
Ma declar demodata 🙂 Messul e pentru instantele parintesti suferinde de dor de odrasla si cateodata pentru prietenii de departe. Cu care am baut bere la aceeasi masa candva 🙂
am si eu o durere referitoare la cele spuse de tine: mai exista tandrete? in cazul unui raspuns negativ,de care ma cam tem de la o buna bucata de timp, nu-mi ramane decat sa ma resemnez, cu rugamintea sa ma primiti in al vostru “club al demodatilor”.
Eu nu cred sincer, ca lumea a ajuns chiar asa cum ai spus tu in post. Te cred pe cuvant, dar nu cred ca acei oameni despre care tu vorbesti, chiar asta fac, asemenea lucruri…
Nu te numi “demodat”, pt ca nu asta esti, ci dimpotriva, eu sunt convinsa acele cuvinte din ultima fraza a postului tau, inca sunt in prezent folosite.
Eu sunt mai optimista de fel, si sunt ferm convinsa, ca lumea inca SIMTE dragostea, asa cum este ea! Saruta, mangaie, se daruieste, simte parfumul partenerului…etc.
Gata, ma opresc aici, ca dupa zici ca sunt patetica :))) 😛
Ceea ce ma deranjeaza pe mine, si desi e off am sa zic, este barbatul incapabil sa nutreasca sentimente curate pt o femeie, dar isi arata “barbatia”, lovind-o… acest lucru josnic, l-as denumi eu: “in iad cu diavolul” dar ma rog, ma opresc…atat am avut de spus 🙂
nu avem noi dreptul sa judecam pe nimeni.. fiecare iubeste in felul sau.. important e si ar trebui sa ne gandim.. mai exista oameni care iubesc in ziua de azi?.. dupa parerea mea sa spui “Te iubesc” nu inseamna ca si iubesti… sunt oameni care isi gasesc alinarea pe internet.. adica.. gasesc in spatele unui monitor.. persoana la care au visat toata viata.. dar daca persoana aia.. care nu o vad.. nu o simt.. etc.. le ofera fericirea de care au nevoie.. bravo lor. Desi sunt o “demodata” nu ii condamn nici pe acestia.. fiecare are dreptul.. sa fie fericit.. si sa iubeasca cum doreste.. important e sa cunoasca fiecare ce e iubirea.. desi in ziua de azi nu mai exista si daca exista.. o intalnim ff rar… si la ff putine persoane.. 😉
PS: daca vi se pare ca gandesc gresit.. corectatima va rog… dar asta e parerea mea.. 🙂
Dane, tu ai prezentat extremele. Un caz de mijloc ar arata asa: fata il suna pe baiat din greseala, fac cunostinta, isi dau intalnire, se vad, se ating etc. Intr-adevar, sunt si acele cazuri in care ei nu se vad niciodata, dar, majoritatea se cunosc pe mess, hi5 si alte chestii si apoi isi dau intalnire.
P.S.: eu sunt demodat demotat, in sensul in care am chiar putine nume in lista de mess 😀
Sunt total in asentimentul tau si de multe ori chiar stau si ma gandesc ca in ziua de astazi e mult mai “funny” sa ai o relatie pe mess,incercand astfel sa fugi si sa te refugiezi in ceva ce nu ai.e mult mai dragut sa stai ore in sir vorbind la telefon cu asa-zisa jumatate a ta si asta pentru ca uitam de fapt si de drept ca iubirea este facuta sa fie traita pe viu,cu atingeri,sarutari,priviri ochi in ochi(si nu la webcam).Din pacate,asa cum ai spus si tu,anii viitori ne vor aduce o dragoste computerizata,lipsita pe de-a-ntrgul de sentimente adevarate.Nu contest ca asa ceva nu se poate,anume sa iubesti o poza sau pe cineva pe care-l vezi doar intr-o fereastra de mess sau altele,doar ca aceea nu se poate numi o poveste de dragoste…cand nici macar nu exista…sau poate exista dar decat online.
DA,sunt demodata!
DA,iubesc!
Sunt cea mai demodata pentru ca iubesc!
Da Dane…asa e.Se pare ca suntem cam demodati..sau asa am ajuns sa fim.Dar nu stiu daca asta e o “moda”.E mai mult…naivitate.
Adica..cum te poti gandi macar sa “iubesti” o poza de la avatar sau…o imagine stearsa si neclara de la webcam?Eu una nici nu ma pot gandi.Insa traiesc si eu o poveste de dragoste care are radacinile in messenger.In schimb..doar a inceput asa.Adica pe mess cateva zile iar apoi ne vedeam in fiecare zi..ceea ce se intapla si in prezent.Asa ca nu o consider o relatie “a la 2010”.Acum…dupa ce relatia a evoluat si avem un an si doua luni de cand suntem impreuna..nici nu mai vorbim pe mess.Doar ocazional.Ma rog..poate am vorbit prea mult despre mine:)) in concluzie…ai dreptate in tot ceea ce spui si gandesti ca de obicei:).Ascult French Kiss de la inceput si ..ma declar indragostita de voi.Ati mai capatat experienta si in viata si la radio si ..sunteti tari frate:) (daca imi permiti sa te numesc asa).A da..si sunt o cititoare foarte fidela a blogului tau.Insa e prima data cand ma hotarasc sa iti las un comment.Sper k nu te plictisesc.Oricum o sa inchei.Am spus tot ceea ce trebuia.Succese maxime si multa bafta.Si cu Frech Kiss-ul…tineti-o tot asa.Poate reusiti sa ne incantati auzul si vinerea.Take care!
Sunt demodata ca tine, si asta de aproape 5 ani, dar am inceput a la 2010. Are vreun sens?
post-ul tau parca mi-a citit gandurile..exact despre asta vb cu o prietena cu putin timp in urma si exact ca si tine, ma numeam demodata,tanjind dupa dragostea de alta data si dupa derularea fireasca a unei relatii..desi sunt adepta mess-ului si a facebook-ului,cand vine vb de love prefer sa simt live prin toate simturile toate etapele firesti si emotiile aferente lor…dar ma trezesc la realitate si imi dau seama ca, din pacate,in ziua de azi tot mai putini gandesc asa cand vine vb de iubire si li se par ridicole unele gesturi care alta data erau normale…nu stiu cum vor evolua lucrurile la capitolul dragoste in viitor dar eu stiu un lucru sigur, daca nu am putut sa traiesc in perioada in care iubirea era asa cum o vad eu,prefer sa fiu singura momentan decat prinsa intr-o relatie rece si fara simtaminte a la 2010. 🙂
Eu cred ca mai sunt persoane demodate cum zici tu.De fapt mie personal nu mi se pare ca ar putea fi numit “demodat” ceva normal,natural ca iubirea dintre doi oameni. Ceea ce exista pe internet este doar o iluzie,care de multe ori ajunge prea departe.Nu e nimic mai frumos decat sa privesti persoana iubita in ochi si sa comunici cu ea fata in fata nu prin intermediul unui ecran de sticla.
Si eu sunt demodata :)). Shame on me? Neah…
oare esti?eu sunt mamica de baietel de 1 an si 3 luni.Fetita ta nu are nici atat.Dc tatal copilului meu s-ar desparti de mine acum m-as intreba dc m-a iubit vreodata.Deci tu chiar esti asa cum zici????Uita-te in oglinda!eu nu pot respira fara tatal copilului meu pe care il iubesc dintr -un nov 1996 de cand nici macar nu terminasem liceul.Si il iubesc de pe vremea cand ne scriam scrisori pana in vremea in care cand el e plecat nu pot trai fara mess deschis.Ma repet: tu chiar esti sigur de ce spui?
@Maria :-))
@Silent enigma Viata m-a invatat de foarte putin timp ca nu e bine sa stai si sa-i judeci pe altii pentru ca nu stii niciodata cum face viata de te aduce exact in situatia pe care o criticai. Poti sa nu fii de acord, dar nu condamna.
@Liana Messul poate fi un surogat excelent pentru o relatie inceputa in viata reala si pe care viata a condamnat-o la distanta. Cu asta sunt si eu de acord. Dar nu despre asta vorbeam. 😉
@sailor moon Eu cred ca exista. Ca daca-mi zici ca nu, atunci imi darami o mare parte din lume. Si nu pari genul demolator tu asa… 🙂
@Bianca Nu prea e nimic de corectat la ce-ai spus tu. Poate doar cate o mica greseala de ortografie ici-colo, din cauza grabei fara indoiala. Ar fi poate doar de adaugat ca fiecare ar trebui sa stie “pe cine” iubeste. Asta mi se pare chiar important. Si mijloacele moderne de comunicare chiar nu te ajuta sa cunosti cealalta persoana in adevaratul sens al cuvantului.
@cosmin Stai. Ce spui tu acolo nu e o cale de mijloc. Am zis de la inceput ca o relatie poate incepe in cele mai ciudate feluri. Inclusiv cele mentionate de tine. Dar important e ca ea sa existe in lumea reala la un moment dat. Iar momentl respectiv sa apara la un timp cat mai scurt de la momentul cunoasterii virtuale.
@cristina carstea Sau poate suntem noi deocamdata incapabili sa intelgem dragostea asa. Poate suntem depasiti de evolutia societatii.
@Madalina Catana Dar esti o demodata fericita. Jos palaria! 🙂
@Adriana Ma bucur ca ai ajuns sa si spui, nu doar sa citesti aici. Sunt de acord cu tine. Am vorbit despre asta si cu cosmin, mai sus. Intr-adevar, daca asa incepe, nu-i nicio problema. Mai nasol e daca relatia inceputa virtual nu ajunge niciodata sa se consume in mod real.
@yulik Daaaa! Areeeee! Am zis si mai sus “Intr-adevar, daca asa incepe, nu-i nicio problema. Mai nasol e daca relatia inceputa virtual nu ajunge niciodata sa se consume in mod real.” Hai ma iulico, ce naiba!? 🙂
@Diana ma bucur ca ai inceput sa comentezi si tu pe blog. te rog sa o faci oridecateori simti ca ai ceva de spus. welcome si aici!
@mei La tine chiar ca da. Generatie mess ce-mi esti! :-))
@irina Messul poate mentine o relatie care exista cu adevarat. Cu asta sunt de acord. Nu despre asta am vorbit. Ci despre relatiile care incep, exista si de termina doar pe mess. Ca exista si dintr-astea. Sa-ti traiasca baietelul! Si mare fericire sa-ti intalnesti dragostea inca din adolescenta. 🙂
A mea se clatina deja…
Pffff. Imi pare rau sa aud asta.
Ahhh, ca neatenta mai sunt. Si totusi am citit tot, dar deh… Ce sa mai, shame on me :”>
Tocmai pentru ca si pe mine m-a adus viata intr-o situatie pe care as fi condamnat-o poate in trecut…incerc sa-mi scot “judecarea” din sistem.
Si totusi….e greu. E greu, nu crezi?
Sau poate tu esti un super om 😀 1 thing more on that list 🙂
Mda, cum ar spune profa de franceza, “noua generatie” :)).
Am renunţat să mai ascult French Kiss de foarte multă vreme. Pur şi simplu mă scârbeşte să aud ce probleme ridicole au unele cupluri. Care cupluri numai cupluri nu pot fi numite. În contextul dezvoltării tehnologiei, numeroasele mijloace de comunicare au ajuns să ne înstrăineze defapt. O relaţie e ca o urzeală: o brodezi continuu, cu grijă şi dedicaţie. Dar dacă urzeala e găurită de la bun început atunci n-ai ce să brodezi…
Îţi trebuie multă răbdare să asculţi lamentările fiecărui credul care se îndrăgosteşte de o iluzie şi ţine cu dinţii de ea dar îţi trebuie şi mai multă răbdare să formulezi un sfat pe măsura capacităţii lui de înţelegere.
Bigiu Razvan, eu una iti dau dreptate. Dan si colegele lui trebuie sa aiba mare rabdare, pt a le da sfaturi celor ce cred ca au probleme, cand de fapt problema nici nu exista, sau este una minuscula. Si oricum, din ce spune postul asta, si din ce ai spus si tu, ma face sa cred ca degeaba li se dau sfaturi….ca…e o frectie la un picior de lemn :)))) intelegi ce vreau sa zic 😛 tot cum vor ei vor face
@Silent enigma :-))) nu. sa scoti “judecarea” din sistem este cu siguranta cel mai greu lucru pe care il ai de facut vreodata in viata asta.
@Bigiu Razvan It’s a job, bro. 🙂
Salut, am si eu o problema (e putin legata de tema), am si eu o prietena, iar parintii ei sunt cam severi, are 17 ani dar se comporta cu ea cum ar avea vreo 14, si se cearta cam des cu ei (citeodata sunt eu de vina p/u k vrea sa stea mai mult cu mine, seara)…
Imi dati si mie vreun sfat ceva… sa fie toata lumea multumita?
Ps: Ms anticipat… 🙂
Felicitari pt. emisiune! Tocmai ascultam niste realitati pe care nu credeam sa le aud vreodata intr-un loc public, daramite pe un radio cu sute de ascultatori! Dpdv psihologic poti sa inveti enorm de muult, poate chiar mai mult decat un student la psihologie. Parca, iti simteam emotiile, atat ale tale, cat si ale tipului respectiv….in direct, ca si cand ar fi langa mine …. E greu uneori dar merita recompensa; exact cum ai zis la inceputul postului…chestii pe care altfel nu le-as fi putut deprinde nici intr-o suta de ani. Mai precis, inveti din experienta altora: asta e secretul; un om normal invata din experientele sale;
un om diferit de ceilalti, invata din experientele alora, fara sa fie nevoit sa le repete!
Of Dane vrute si nevrute se aud in emisiunea FK. Iar asta cu “am gresit o cifra si asa am dat de el/ea” e arhicunoscuta la FK. Eu sincer ma gandeam k o sa dam peste unul, hai, doi ascultatori cu asemenea poveste, dar au fost zeci frate! Curios. Eiii si apropo de cavaleri; fost-ai lele!!! Vremuri. Acum daca iti da un retweet esti fericit/a ca te baga in seama! Pup, numai bine!
din pacate asta e realitatea pe care o traim.desi am o varsta frageda…stau si ma uit in jurul meu zi de zi(profilul la care studiez imi da ocazia sa cunosc multe persoane)si vad fel si fel de persoane care inteleg prin “a iubi” a face sex sau a avea bani sau masina.vad “copchile”de 16 ani pe care le intreb cati ani are prietenul tau?si ele imi raspund foarte entuziasmate:20-24 de ani…:| si intrebarea mea vine in urmatorul fel:ce crezi ca urmareste acel tip la tine?(intrebare de baraj).imi raspund foarte entuziasmate:pai vezi…ca e mult mai matur…ca gandeste cu totul si cu totul diferit…ca stie sa se comporte frumos…s.a.m.d.cu siguranta unul de 20-23 de ani nu sta cu o tipa de 16 ani din iubire…:|trist dar adevarat.ce e drept”a iubi”e un verb care atarna foarte greu.un cuvant foarte greu care nu poate fi definit…dar poate fi simtit.din pacate iubirea se reduce la frumusete,bani si sex.in ziua de astazi o persoana nu sta sa se uite dincolo de fizic…nu sta sa se uite in sufletul tau…nu sta sa te cunoasca…sa-ti vada partea sentimentala…se intalnesc…arata bine…si cam atat…in legatura cu relatiile pe mess…sunt de parere ca aceste persoane care isi intemeiaza relatii pe mess…nu au pic de cultura…nu au in viata lor un roman…intr-un fel vezi lucrurile citind…documentandu-te despre un anumit lucru…si in alt fel vezi lucrurile necitind…doar auzind…trist dar adevarat…cu greu gasesti o persoana care sa te iubeasca…sa te aprecieze pentru ceea ce esti defapt…cu greu gasesti un partener de viata…pentru ca la urma urmei…cand iti cauti o prietena..nu cauti o persoana frumoasa,cu bani etc.ci la urma urmei cauti o persoana caruia poti sa ii oferi incredere,afectiune…si caruia poti sa iti pui viata in mainile ei…ajung la parerea ca in ziua de astazi…o persoana care poate sa iubeasca sincer…este un copil pana in 7 ani.ca dupa aia intra in sistemul romanesc(invatamant)si se strica…:|trist dar adevarat:(
Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. (Ch. Baudelaire)
@basarabeanul Suna la 021.318.4000 sau la 0722 20 60 20 sau da-ne un mail la fk@kissfm.ro in care sa ne spui povestea ta si sa ne lasi, la sfarsit, numarul tau de telefon. thx.
@studentperole exact asta e ideea. ma bucur ca ne-am facut intelesi.
@sinziana :-))))) tare asta cu retweet-ul
@vlad ionut Mi se pare totusi ca esti putin cam dur si putin prea iubitor de generalitati. sunt cazuri si cazuri. e bine sa nu judeci o anumita categorie de relatii per ansamblu. nu toate fetele de 16 care umbla cu baieti de 24 de ani sunt curve. nu toti… bla bla Insa dragostea in acceptiunea baudeleriana este cu siguranta ceva ce numai in carti mai poti intalni.
dane…tocmai asta e…nu sunt dur…e ceea ce vad :|ceea ce mi se intampla.eu nu neaparat k sunt curve…(or fi nu or fi e treaba lor)dar sincer…imi vine sa plec departe…cand vad k lumea in care traiesc…nu are pic de sentiment..nu are pic de afectiune…toata lumea e indiferenta…desi…un lucru e inbucurator…multumim lu Dumnezeu inca sunt persoane care au multa dragoste de daruit…si inca mai am speranta k persoanele nepasatoare…sa urmeze exemplul acestor persoane…si sa schimbe…sa dea un sens vietii…ptr k parerea mea…iubind vezi lumea cu ochi diferiti..iubind vezi lumea mai frumoasa…iubind vezi oamenii mai buni…iubind viata are un sens…scapi de multe probleme iubind…spun din propia expierenta…
pai da… :)))
@danfintescu, pai sunt din RM, sa scriu numarul?
Ps: scz pentru off-topik
@vlad ionut Fara sa vreau sa te supar, mi se pare ca esti un emo hipiot. Iar asta este un paradox in termeni. Eu te invit sa te bucuri de viata. E primavara afara. E frumos. Iesi la plimbare. Fii tu cel care da un exemplu. Lasa tu indiferenta la o parte.
@Basarabean-ul Dap. Avem apelare externa. :-)))
tare asta k emo…nu-i nici o suparare…ci din contra…numai emo nu sunt…ci ma bucur din plin de viata…:X:X:X si asta e cea mai tare parte a mea…probabil nu m-am exprimat corect…eu ziceam doar ce vad in jurul meu si ceea ce nu-mi place in ziua de astazi…iar k plimbarea:)) nu e saptamana fara plimbari de kilometri:X:X:X..in fine…probabil nu m-am exprimat corect…om trece noi si peste perioada asta mai grea:X:X:X
Ma ajuta shi pe mn cnva plss am shi eu un iubit zice ca ma iubeste dar in public shi la scoala se comporta foarte diferit shi nu mai jtiu ce sa mai cred…ce sa mai cred??
@vlad iontu :-))) est foarte tare!
@kitty da=ne, te rog, un mail la fk@kissfm.ro
Iubirea e emotie si vibratie. Te loveste cand nu te astepti si asteapta sa ii dai tot ceea ce poti. Inseamna mangaieri, inseamna priviri patimase, inseamna un tacit sentiment ca iti doresti sa fii in preajma persoanei respective in fiecare moment.
E siropos, nu? Postul tau imi aduce aminte de filmul “Sleepless in Seattle”. In acel curs al naratiunii insa oamenii isi simteau prezenta, desi erau departe unul de celalalt.
Nu cred ca esti demodat. Cred ca asa se iubeste cu adevarat. Oo, am facut si rima. :))
ioana, sleepless in seattle este un film genial, in care, desi e vorba despre oameni care se iubesc fara sa se vada, vad totusi argumente pro crezul nostru despre dragoste. 🙂
Asteptam si noi mai multe posturi legate de acest subiect din partea ta. Si asa esti obisnuit sa auzi povesti dintre cele mai vaste. Categoria “Ganduri” poate sta la capitolul complexitate mai bine. 😀
tind si eu sa fiu un demodat : )
Dan, cand incepeti emisiunea french kiss?
@georgiana Din pacate FK nu mai incepe. Emisiunea a fost scoasa din grila de programe a Kiss FM.
dane imi e door de emisiunea voastra si inca nu cred in ce se vehiculeaza,ca nu va mai fii,sper sa reveniti cat mai repede
dane pacat k nu mai exista frech kiss, ascult pe trilulilu frumoasa emisiune si imi amintesc de noptile mele insomniace pe care voi le faceati frumoase. va rog intoarecetiva iar ON AIR
French Kiss…of ce emisiune, off ce vremuri…
Parcă ar fi fost cu o viață în urmă, când a trecut timpul asa repede?!cum s-a schimbat lumea atât de mult…în rău… Îmi e dor de vremurile de odinioară când totul era mai simplu și frumos. Aș mai asculta și acum cu mare drag, dacă ar fi posibil, podcast urile pentru o mică reîntoarcere în trecut.