De cativa ani au aparut filmele de actiune geriatrice. Tintite evident spre retina nostalgica a publicului de peste 25 de ani care a crescut cu Rocky, Rambo, Terminator, Die Hard pe casete VHS tocite de atatea revizionari, productiile astea ni-i infatiseaza pe idolii copilariei usor ruginiti pe la ligamente, dar inca in stare sa secere 3847 de inamici dintr-o rafala de puscoci sau sa “dea somn” cu o singura lovitura de pumn. Unii dintre acesti domni respectabili au mai pierdut din aspect, insa au castigat la capitolul umor.
Nu te poti astepta vreodata ca un astfel de film sa fie coscogea capodopera din care sa se desprinda mesaje multistratificate si incarcate de simboluri oculte. Ele sunt produse ale industriei menite sa iti umple cateva ore, sa-ti iste cateva amintiri, sa-ti smulga niste zambete, ba poate chiar un hohot de ras. Daca pornesti de la aceasta idee, n-ai cum sa fii dezamagit. As vrea, insa, sa scot din toata aceasta savanta clasificare filmul The Expendables, care e un fel de Old Stars Game al Hollywood-ului. O delicatesa pe care o recomand savurata pe indelete.
Escape Plan nu e nici pe departe un film de calitatea Expendables. Stallone are meseria imposibila de a fi un fel de mistery client al inchisorilor, cautand rute de evadare si castigand astfel bani gramada. Om cinstit, el scrie o carte despre asta, drept pentru care niste baieti destepti se hotarasc sa construiasca o inchisoare din care nu poti evada, dupa un proiect bazat fix pe cartea scrisa de maretul evadator. Bine, inchisoarea asta era… putin diferita de restul inchisorilor pentru ca era particulara. Ea nu tinea de sistemul de justitie american, ci de niste baieti care puteau caza acolo contra unei sume modice oameni pe care voiai sa-i faci disparuti. Si uite-asa ajunge Sylvester prizonier in inchisoarea perfecta.
Pentru a capta cat de cat si interesul mai tinerei generatii, cea care s-a nascut in luxul DVD-ului si al internetului, producatorii i-au dat un rol mititel si lui 50 Cent, mult mai bun ca rapper decat ca actor, in conditiile in care nici ca rapper nu m-a dat vreodata total pe spate.
Acolo, in acea parnaie perfecta, musiu Stallone se imprieteneste cu Schwarzenegger. Presupun ca nu e nevoie sa va spun daca le reuseste evadarea sau nu, pentru ca v-ati dat seama de-acum ca va povestesc despre un film alcatuit dupa toate tocitele tipare ale Hollywood-ului. Finalul se vrea surprinzator, dar te prinzi de el de pe la jumatatea filmului. Bum-bum, pac-pac, trosc! De vazut cand n-ai chef sa-ti pui creierul la treaba.
