Exercițiul de „Eu”

Picasso-GirlMirror

Termină de citit asta și închide-ti laptopul sau computerul. Dă-i „shutdown” fără milă. Ia telecomanda și oprește televizorul. Scoate-ți telefonul sau telefoanele din buzunar, dă-le pe silent și pune-le undeva, departe de tine, în așa fel încât să nu le vezi ecranele. Oprește radioul… Hai, ai înțeles ideea, da? Taie orice legătură între tine și mediul înconjurător. Dacă nu ești singur în camera, du-te undeva unde să fii. Asigură-te că nu intră nimeni peste tine. Nu mă întreba pentru cât timp, că nu știu. Îți vei da singur seama de cât timp ai nevoie.

Așa! Acum, că ești singur… Cu adevărat singur… Lasă-ți gândurile libere. Este, probabil, vreme lungă de când n-au mai avut timp să zburde cum vor ele. O vreme, ramâi așa. Bucură-te de gândurile tale. De cioburile de amintiri pe care ți le aruncă ele in ochi. Nu alunga amintirile. Lasă-le să-ți zâmbească sau să-ți dea ghionturi. Nici lor nu li s-a dat demult ocazia să danseze cum vor. Ar trebui să începi să simți, încetișor, cum timpul capătă greutatea lenevoasă a verilor copilăriei.

Alungă orice gând despre ce ai de făcut, despre ce ai uitat. Nu te uita la ceas! Ucide fără milă impulsurile de a da un telefon, de a te gândi la muncă, la ziua de azi, la cea de mâine. Câteva clipe creierul tău va clipi dezorientat, aidoma deținutului eliberat în plin soare după 20 de ani de detenție subpământeană. Nu te speria. Nu abandona. E o stare cu care te vei re-obișnui. Pentru că, deși tu nu mai știi, ai mai trăit asta. În copilărie și adolescență. Atunci când ți-ai construit visele, când te-ai visat pe tine mare… Mare de tot.

Întreabă-te acum, întreabă-te până îți răspunzi sincer: ce îți place pe lumea asta pentru că îți place cu adevărat, nu pentru că trebuie să-ți placă sau pentru că dă bine să-ți placă? Care sunt oamenii vii de care ți-e dor și ce se întâmplă de nu vorbești cu ei? Care sunt oamenii pe care îi vezi prea mult, deși nu-ți face nicio plăcere? Care-i visul tău? Pentru ce lupți? CE VREI?!

Acum du-te repede și privește-te într-o oglindă. Dacă, în clipa în care îți vezi reflexia in sticla oglinzii, în ochi te privește un străin, ai nevoie să faci exercițiul ăsta mai des. Exercițiul de „Eu”.