Fall. Sky… Fall…

Fac parte dintre cei pentru care James Bond este Roger Moore. Stiu ca asta tine de generatia din care fac parte, dar si pentru ca Roger Moore este un actor pentru care Bond (si Sfantul) reprezinta cele mai mari realizari. Adica… parca-s mult prea multe roluri faine ale lui Sean Connery ca sa-ti mai aduci aminte ca a fost si Dabal Oh Seven la un moment dat in viata lui.

N-am mai scris demult despre un film, astfel incat va rog sa manifestati indulgenta cu toptanul fata de mine, ca nu prea mai stiu exact cu ce se mananca treaba asta… ca nu-mi vine sa-i zic cronica sau recenzie, ca prea-s diletant in domeniu. Si acum gata cu scuzele si conversatia politicoasa ca mi-e ca deja v-am cam pierdut pe multi si nici macar n-am inceput sa zic cate ceva despre dumnealui filmul.

Ziceam mai sus ca pentru mine James Bond inseamna Roger Moore si s-ar putea sa fi gresit timpul. Poate un imperfect ar fi fost mai potrivit. Pentru mine James Bond ERA Roger Moore. Acum e Daniel Craig. Asta pentru ca in Skyfall i se construieste un personaj care devine credibil. Filmul nu are nici pe departe un un scenariu care sa fie macar mediu. Este un James Bond corect, fara aspiratii de genialitate. Imi place insa actorul din rolul principal si felul in care alege el sa se apropie de personaj.

Foarte bine pusa lumina in film, dupa cum sesizeaza just cineva care mananca popcorn cu mare placere in dreapta mea. Foarte bine filmate unele cadre. Filmate la modul studiat, astfel incat cine are ochi de vazut, sa vada. Iarasi bine de tot este Javier Bardem. E cel mai bun baiat rau pe care l-am vazut de multe filme de actiune incoace. Data fiind orientarea lui sexuala din film, as vrea sa specific faptul ca epitetul “bun” de mai sus vizeaza doar talentul sau actoricesc. Ok si noul “Q”. Dar doar ok.

Le-as da dreptate celor destul de multi pe care i-am auzit ponegrind Skyfall la doar cateva aspecte: the Bond girl, Berenice Marlohe, este dezamagitoare (iar daca voua va place cum arata, iar pe mine asta nu ma da pe spate, asa e – chestie de gust; doar ca eu ma refeream la actorie); foarte urat ii arata gambele in secventa in care, dreapta si semeata, se indreapta in mod dubios si lipsit de tocuri spre moartea ei, pe o insula Cernobal style. Nu m-a impresionat foarte tare nici felul in care au ales sa o omoare pe “M”. Adica… faptul ca au ales sa o omoare. Mai intai “Q”, acum ea… astia au pus gand rau alfabetului, va zic.

Concluzie: unul din cele mai bune James Bond-uri pe care le-am vazut.