E clar ca in tara asta exista o mare doza de spiritualitate care se iroseste. Ne folosim creativitatea pentru injuraturi, pentru bancuri, pentru bascalie, chiar daca tara arde. Iar babele nu se mai piaptana demult, ca pana si periile de par s-au scumpit al dracului. N-o dau in vaicareli si nici in pesimism cronic. Nu. Vreau doar sa va relatez o convorbire sideranta pe care am avut-o cu cineva. Nu stiu cum il cheama. Nu stiu cum arata. N-am sa stiu niciodata. Ideea este ca eu asteptam un pachet care sa contina niste numere provizorii de inmatriculare. Iar acest pachet trebuia sa vina cu Fan Courier de la Oradea, pe adresa parintilor mei, care, pensionari fiind, sunt de gasit acasa. Asadar: marti dimineata, ploaie, podul Grand, trafic maxim. Vorbesc la telefon. Apel in asteptare. Dupa ce termin convorbirea inceputa deja, sun inapoi.
EL – Da, va rog.
(E clar ca nu am inceput bine. Urasc oamenii care raspund asa la telefon. Mi se pare ca ii deranjez de la ceva. Mi se pare ca intre “da” si “va rog” se subintelege “spuneti repede ca ma deranjati”.
EU – Buna ziua. Numele meu este Dan Fintescu. Am fost sunat de la numarul Dvs. de telefon.
EL – A! Sunt Icsulescu de la Fan Courier. Domnul Dan?
EU – (putin enervat, ca doar de-abia ma prezentasem) Da. Eu.
EL – Am sa va dau un numar… (tacere ghidusa)
Acuma, n-ai cum sa interpretezi tacerile la telefon, mai ales cu Guerrilla, motorul tau si claxonul unei babe oxigenate si isterice in urechi deodata. Dar mie mi s-a parut a fi o tacere ghidusa. Pentru a ma convinge am redus nivelul de bruiaj la un minim posibil: am dat radioul pe mute. Am intrebat rece si politicos –
EU – Poftim?
EL – Am sa va dau un numar si voiam sa stiu daca il primiti de la mine.
Hai sa nu ne enervam. Insa stau de vorba cu un baiat necunoscut care chicoteste in timp ce-mi debiteaza ambiguitati homosexuale in ureche, pe banii mei. Dar mi-am repetat: hai sa nu ne enervam. Gusfraba! Hai sa vedem pana unde merge curierul (dosnic nume de profesie).
EU – Nu sunt sigur ca stiu despre ce vorbiti.
EL – (cu chitotit satisfacut si evident) Am sa va dau un numar azi. Nu stiti nimic despre asta?
EU – (stiu ca nu e tocmai un avantaj pentru mine sa recunosc asta, dar eram in cotinuare debusolat; deci taios si raspicat ca sa inteleaga omul ca n-am chef de glumele lui): Astept un colet cu numere de inmatriculare provizorii de la Oradea. Daca despre asta este vorba in convorbirea de fata, atunci va multumesc de telefon, va rog sa-mi spuneti cu ce va pot ajuta.
EL – Da. Exact despre asta. Pai Dvs. la ce va gandeati?!
EU – (de data asta chiar iritat) Am o multime de lucruri la care ma pot gandi mai departe imediat dupa ce imi spuneti de ce m-ati sunat.
EL – (de data asta parca putin defensiv) Pai da… Si voiam sa stiu daca am adresa corecta.
EU – (mult ai amabail, ca sa inteleaga omul ca daca mentine planul conversational actual ne putem imprieteni) Pai hai sa vedem.
EL – Strada bla bla bla bla
EU – Da. Asta e. (Si atunci mi-a incoltit ideea). Dar stati asa. Ca eu nu sunt acasa si usa de la scara e incuiata. Aveti cum sa notati numarul de telefon al tatalui meu? Il sunati si coboara el.
EL – (Nevinovat precum caprioara Daisy) Sigur ca da. Spuneti.
EU – 072 bla bla bla. Ati notat?
EL – Da.
EU – Da’ ati simtit?
EL – Ce?
EU – Pai… v-am dat un numar!
EL – … He he…
EU – (mieros si indatoritor ca sarpele Kaa) Mai aveti nevoie si de altceva?
EL – aaa… nu… e ok. Deci il sun pe tatal Dvs. si ii dau lui… aa…
EU – (la fel de indatoritor, dar de data asta triumfator ca Hanibal) Un numar!!!
EL – (vadit incurcat) Pai… Da… Alea provizorii…
EU – (razand impaciuitor) Pai nu despre asta vorbim?!
EL – (razand vadit usurat) Ba da. Stiti, am facut si eu un spirit de gluma. Sper ca nu v-ati suparat.
Hai prietene, nu deveni apologetic. Nu strica totul la final. Las-o asa.
EU – Stati linistit. Nici macar nu v-am retinut numele. O zi buna.
Tot drumul spre munca a trecut in zbor. Am numraul lui acolo, in telefon, la Recent Calls. Si ma mananca degetul. Dar daca il mai sun o data, totul risca sa se transforme in Seinfeld. Prea in Seinfeld.
adica practic ai ramas cu numaru’ :))
deci ti-a placut, asta ar fi concluzia.
Mai, ca sa fim foarte exacti… TU ai ramas cu numarul. Ca doar al tau e! Chiar daca provizoriu. Cam asta ar fi concluzia. 😀
Pai ce sa zic foarte interesant :)) parerea mea ar fi sa il suni din nou pe acel icsulescu si sa ne povestesti cum a fost, nu de alta dar nu m-am mai uitat la Seinfeld de mult :))
Sunt sigur ca nu ma voi putea vreodata ridica la standardele scenaristior americani. Inca ma mai gandesc.
Hai sa-ti zic ce mi s-a intamplat azi :
Ma duc pana la supermarket sa cumpar bla bla bla…si cand ies din magazin o femeie mai invarsta avea o punga de pufuleti in mana si alte bagaje, statea pe loc si se uita la punga aceea. Am observat-o si am plecat spre casa intr-o oarecare fuga…nu aveam nici umbrela si ploua obraznic…la un moment dat ma striga, eu ma intorc, ma indrept catre ea credeam ca are nevoie de ajutor…si ce cerezi ca ma intreaba :
De ce oare sunt pufuletii cretzi? Ca sunt stricati…asta era problema femeii in plina desfasurare a ploii…Pe mine m-a bufnit rasul :))bineinteles ca eu vroiam sa ajunc acs dar ce puteam…ma tot striga…sa nu plec sa ii spun de ce sunt pufuletii cretzi :)) AM LUAT-O LA FUGA !!!
Ajunsa acasa ma tot gandeam, ce needucatat sunt ca nu i-am raspuns femeii :)) Nu stii niciodata ce se ascunde in spatele unei voci sau a unui om.
:-))) Buna intrebare! De ce sunt oare pufuletii creti?…
Tocmai am gasit in dulap o punga de pufuleti…dar ai mei nu sunt creti :)))))
Aoleu! Pai nu-i manca! Daca-s stricati? :-s
Nu-i mananc, ma duc sa-i dau femeii pufuleti adevarati…dar astia sunt cu surprize, hmmm…ma mai gandesc 🙂
Moamaaa! Cu surprize!!! Ce tareee! Daca ai dublura, da-mi la schimb! 😛
eu sunt ok cu situatia. pentru un numar suplimentar, imi dai te rog telefonul baiatului aluia? nu stii niciodata cand ai nevoie de un numar…
Ma, sigur ca da! Dar s-ar putea sa nu prea te incadrezi in lista lui de gusturi. Vezi… el deja s-a dovedit a avea afinitati numerologice catre cealalta jumatate a familiei. Dar daca insisti…
draga, te rog sa incetezi sa te supraestimezi. toate crezurile se pot darama in fatza unei prezente devastatoare de inimi cum ma gasesc eu. zau asa, parca nu ai sti… :))) sau ca sa zic asa >:p
😀
>:P right back at ya missus! Pai ia de vezi! Cum sa-i frangi inima unui curier (dosnica profesie am mai zis)?! Credeam ca ai idealuri mai inalte, zau asa!
mai, ca o casanovă ce sunt, singurul meu tel este de a frange inimi. ca inimile sunt toate la fel, fie ele de CURier sau profesor doctorand. si tu taci, ca esti privilegiat oricum! eeei…
Mda…trebuie sa stii si cand sa NU glumesti.:))
Eu glumesc tot timpul si cu toata lumea si am impresia ca asta ma face mai de treaba. (Si uite asa am ajuns sa mi se spuna la preselectie la Megastar ca sunt impertinenta…:D)
M-a servit cineva odata cu niste bomboane iar eu, in spiritul unui banc, am zis ca mai am si o sora acasa. Doamna mi-a dat bomboane si pentru sora mea (care chiar exista)…dar eu glumisem…si mi se facuse o rusine…
Dane…vrei un numar? =))))))))))))
acum serios vorbind, astia de la fan courier nu fac lucrurile pe jumatate. ori te servesc impecabil si repede, ori te servesc infect si cu o intarziere astronomica. de obicei, dupa ce experimentezi a doua situatie, renunti de tot.
@m Sa zicem ca m-ai linistit. Pentru pacea noastra casnica, asa sa zicem…
@Daniela_MS_Moldova Da’ pan’ la urma ai luat bomboanele, nu? Vezi… Impertinenta asta… 😛
@Danz3l Rau ai ajuns daca imiti CURierii! 😀
@lorelei89 :-)))) Pai sa stii ca daca e vorba de promptitudine, chiar nu am nimic sa le reprosez.
Mie mi s-a parut slabuta gluma curierului. Cred ca era foarte plictisit si isi uraste slujba
:-))) Este intr-adevar o gluma slaba spre proasta de-a binelea. Pe mine ma frapeaza cum de s-a gandit el sa faca gluma asta unui necunoscut… si client pe deasupra.
Tu nu esti necunoscut, zic eu. De alta data sa te prezinti si tu ca restul muritorilor de rand: Fintescu Daniel. Daca mai ai un prenume, pune-l si pe ala. Si da, am luat bomboanele…:)) Si i-am dat si surorii mele.:))
:-))) Pai orice muritor de rand se prezinta cu prenumele mai intai. Ca de-asta ii si zice PREnume. 😉