Trăim niște vremuri tare ciudate de vreo zece zile încoace. Vremuri cu ape tulburi, în care e foarte greu să deosebești agitatorii de agitați, mincinoșii de mințiți, rău-voitorii de cei bine intenționați. Se scrie mult despre durere, despre necesitatea schimbării, despre ce nu-i bine. Apar de nicăieri oameni care emit păreri despre lucruri la care nu se pricep deloc. Se dă “share” și “like” unor știri fabricate, apariția și distribuirea zvonurilor se îndreaptă spre paroxism. Toată lumea spune că paharul s-a umplut, că nu se mai poate așa, strigăm cu toții “schimbare” fără să întrevedem vreo alternativă clară a sistemului împotriva căruia tunăm și fulgerăm. Ne-am ieșit fiecare din pătrățica lui și alergăm înnebuniți în direcția din care se țipă mai tare.
Am citit azi-dimineață o postare pe Facebook a unui bun prieten de-al meu, Laurențiu Guran, solistul vocal al Trupei Asha. El cântă prin cluburile din București și din țară de 11 ani și, ca aproape oricine din breasla asta, are prieteni, cunoștințe, colegi printre cei care au dispărut sau se luptă să supraviețuiască în urma incendiului din Colectiv. Am petrecut mult timp vorbind cu el la telefon despre ce e de făcut, despre ce-ar fi de schimbat. În urma unei discuții pe care Laurențiu a avut-o cu colegii săi de trupă a rezultat un set de cerințe pe care Asha le are de la cluburile unde urmează să cânte de acum încolo. Sunt cerințe de bun simț, care ar asigura siguranța și un minim confort al trupei de pe scenă. Le găsiți aici.
Citind ce a scris Laur și multe alte păreri, unele pertinente, altele cât se poate de absurde, mi-am dat seama cât de simpli și firești sunt pașii pe care îi avem de urmat noi, cei rămași și implicați direct în viața de club.
1. Vinovați suntem cu toții: noi, cei de pe scene, pentru că, de dragul banilor, acceptăm să cântăm în condiții precare de securitate; patronii de club care pun vieți în pericol tot de dragul banilor; sistemul de control al condițiilor de siguranță din fiecare club, care nu a impus niciodată cu adevărat regulile din motive pe care mi le pot, ca și voi, lesne închipui. Nu este deloc important cine e mai vinovat. Singurul lucru care contează este ca mai întâi fiecare din noi și apoi toți împreună să găsim modalitatea de a îndrepta greșelile pe care le făceam în trecut.
2. Salut cluburile care, deși au greșit până acum, au ales să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca toate condițiile de siguranță să fie îndeplinite de acum înainte. Nu contează că o fac de frica amenzilor sau din decență proprie, important este că lucrurile se întâmplă în sfârșit.
3. Apreciez controalele întreprinse de stat care să arate că s-a schimbat foaia și că sistemul, care a funcționat târâș-grăpiș până de curând, acum nu mai stă în picioare. Aștept încă soluții viabile pentru simplificarea, accelerarea și optimizarea procesului prin care un club poate să obțină încadrarea în normele legii. (și asta nu doar în cazul cluburilor)
4. Mă bucur că există artiști care stabilesc reguli pentru cluburile care îi invită. Sper din toată inima că, măcar acum, după ce au murit oameni, ei vor reuși să treacă peste orgolii și vor încerca să pună bazele unei organizații care să îi reprezinte, apere și ajute. Același lucru îl aștept și de la manageri, impresari, organizatori de evenimente. Ba chiar și de la patronii de club.
Scriu despre cluburi, muzică, evenimente și artiști pentru că la asta mă pricep și asta studiez. Poate că, în loc să ne dăm fiecare cu părerea public despre lucruri de care n-avem habar, am face bine să ne îndreptăm atenția spre pătrățelul nostru. Să ne gândim ce nu e normal acolo și să găsim, alături de alți oameni care se ocupă de același pătrățel ca și noi, soluția de a trăi într-o lume normală.
Reset-ul despre care se tot vorbește în legătură cu clasa politică trebuie dat în primul rând în fiecare din noi. Hai să vedem ce putem face, fiecare, ca lumea în care trăim zi de zi să fie mai bună, mai sigură, mai suportabilă. Justiția va hotărî cine este vinovat pentru ce s-a întâmplat la Colectiv. De noi, cei implicați în tot ce înseamnă viață de club, ține ca această tragedie să nu se mai repete niciodată. Și primul pas este să găsim modalitatea de a fi reprezentați corect: artiști, manageri, impresari, organizatori de evenimente, patroni de club, fiecare din noi avem nevoie să ne calmăm, să ne găsim, să ne grupăm, să ne organizăm. Doar având o singură voce vom putea cere deslușit lucruri. Altfel e doar o împrăștiere inutilă de energie.
