Acum, ca stau intins pe spate intr-un hotel din Olimp, dupa ce am reusit sa dorm si eu in sfarsit mai mult 3-4 ore legate, parca imi mai vin cuvintele. Ca imi citeam posturile despre fiecare zi, scrise la oboseala, 35 de grade si cu multe mii de wati rasunandu-mi in urechi si parca-mi cam venea sa le iau la rindea oleaca, prea respirau a dulgherie. Dar cum scripta manent, nu ma mai bag.
B’estfest pentru mine a insemnat o nebunie. Nu ca n-as mai fi trait in ritm alert la viata mea, insa zilele astea au fost un super “shprint”. Am facut live-uri pe Kiss FM, pe Prima TV, pe Kiss TV. Noroc ca nu mai avem si alte posturi de tv in grup, ca imi gaseau ei ceva de bodoganit si pe-acolo. N-o sa ma ascund sub naftalina falsei modestii: a crescut inima in mine ca am avut atata treaba legata, in sfarsit, de muzica. Ca io cu asta am inceput in televiziune, pe vremea cand aveam parul lung (apoi rosu), eram un copil cam arogant si prezentam fara sa stiu nasterea showbizului mioritic. Mie asta-mi place. Da’ parca te intreaba cineva vreodata? Nu te-ntreaba. Si uite-asa faci meteo.
Valeu, ca ma iau frustrarile taman acuma, cand mi-e mai bine. Sa revenim. Pe langa faptul ca am muncit pe branci, am avut marea bucurie sa lucrez cu oameni foarte multi. E foarte tare sa vezi cum, in conditii de stres, de live, de ore multe de munca si de somn mai deloc, oamenii se transforma si se impart clar in doua categorii: aia care devin isterici, neprofesionisti, je m’en fiche de tout, mi-e somn si n-am chef, la dracu’ cu voi toti; si aia care, cu ochi infundati in orbite, cu vocea demult apusa intru raguseala, spectral de palizi, continua sa lupte pe baricade pana cand e nevoie. Nu cred sa existe, pentru vreo organizatie de orice fel, un teambuilding mai eficace decat hei-rup-ul sau situatiile de criza. Astea te-nvata multe despre multi.
In primu’ rand respect pentru colega Oana Radu, care a facut trecerea de la radio la tv (live) atat de repede si de bine, ca eu cred ca nici ea nu si-a dat seama in ce s-a bagat. Bravos, mai fato! Tare bine m-am simtit sa lucrez cu tine, din nou!
Referitor la insusi Maria Sa festivalul, iaca in sfarsit si niste concluzii bazate pe trairi rumegate si filtrate catre coerenta. In primul rand mi s-a parut inca un eveniment foarte bine organizat. Evident ca vanatorii gaurilor din cascaval au gasit material de tocat marunt, insa asa cum zicea si Becul intr-un comm, s-a intrat repede, nu s-a stat la coada la wc si la bere, s-a iesit ordonat, s-a auzit bine. Hai c-a fost ok. Hartisti:
Moby – wow de 1000 de ori. Si nu neaparat pentru virtuozitatea lui ca instrumentist, ca n-a aratat mare lucru. Ci pentru muzicienii pe care i-a adus impreuna pe scena. Trupa de pe spate era parca de pe alta planeta, ca sa nu mai vorbim de solista care parea din alta galaxie. Stiam piesele, ca toata lumea de altfel. Clar, Moby e genialoid in acceptiunea europeana a termenului, ca americanii nu dau doi bani pe el. Insa cantarea pe care am vazut-o a fost lectie de muzica. Muzicienii lui sunt in stare sa cante orice stil perfect. Asta nu-i un lucru usor deloc.
Santana – eram cu inima stransa, dat fiind faptul ca Santana aparea pe scena dupa un eveniment foarte trist petrecut in viata lui. Ma asteptam la o cantare dreapta si corecta… si atat! Ca doar de unde sa mai aiba si chef. Asa a si inceput. Piesele curgeau cumintele si perfecte unele dupa altele. Pana la un moment dat, cand, timid, tinand ochii mai mult inchisi, mosul a inceput sa vorbeasca. A zis buna seara, de dragoste, de armonie, de pace, l-a facut muci pe Bush, ne-a laudat pe noi, toate intr-un singur speech. Romanii, care de-abia asteptau sa-l vada facand si altceva in afara de chitara, s-au isterizat adecvat. Si uite-asa Carlos a facut clic-clac si din indifierent s-a transformat intr-un artist cu mare chef de cantare. A cantat, a dansat, a antrenat publicul. In cele din urma, cei de la Emagic s-au vazut nevoiti sa-l ia aproape cu forta de pe scena, ca doar de-abia o patisera cu nu stiu ce deputata extrem de dotata la tartacuta, care amendase festivalul pentru ca depasise timpul alocat cu 11 minute.
Manowar – bai nene, hai sa ne-ntelegem. Daca Manowar ar avea o instalatie care sa poata sa adune la un loc toti watii din lume si sa-i asmuta in urechile noastre, ei tot ar vrea sa dea putin mai tare. Ca asa sunt ei: blow your speakers with rock n’ roll. Si asta nu e ceva de rau. Doar ca, odata cu “ze speakers” mai blow si cate altceva de prin zona, gen: generator, instalatie de sunet. Mie unuia nu mi s-a parut ca asta ar fi prima oara cand li se intampla sa pice sunetul cat sunt ei pe scena. Eric Adams nu mai suna el chiar cum suna in junete, dar inca o mai duce. Trupa a aratat insa ca stie sa faca show. Faza cu chitara si cu bulgaroaicele de pe scena (chiar daca poate ca a fost putin cam lunga) a fost atat de tipica Manowar si a imbinat atat de bine regia cu anarhia momentului, incat chiar ca a isterizat publicul. Si nu vorbesc aici despre marea de pletosi in tricouri negre, ci despre colegi de-ai mei care numai metalisti nu erau, dar care au dat cu clopul de pamant la show-ul Manowar.
Oameni cu care m-am bucurat sa lucrez/sa-i cunosc: Oana Radu, Serban Huidu, Alice, Dan Marcu, Unguru’ Bulan, Ovidiu “Who’s Your Daddy”, Raluca, Mihaela, Corina, Andreea Andrei, Pustiu, Baneasa, Dan Badea, Mircea Dumitrescu, Mihai Popoiag; Alex Revenco, Berti Barbera, Grimus, The MOOoD, Trooper, Mihai (Bere Gratis), Liana Stanciu, Deep Central, Laura Coroianu, Dragos Chiscoci, Orbital, Looptroop Rockers… si probabil ca multi, multi altii de care am uitat.
Eu mai vreau B’estfest. Cat mai repede. Si sa fie si mai lung. Ca eu m-am distrat la maxim. Deci da! MAI VREAU!
Cu Sting si U2 in line-up 🙂 .
Yeah… poate la B’estfest 2302…
A fost frumos intr-adevar, o experienta minunata sa fii acolo. Felicitari pentru transmisii si pentru comentarii. O nelamurire am totusi: de ce Kiss tv si Kiss fm (si nu numai ele) refuza cu obstinatie – as zice eu – sa difuzeze rock alternativ (in afara unor melodii strecurate dupa miezul noptii de parca ar fi vreun pericol public si trebuie sa tinem departe copiii)????? Stiu justificarea tuturor: nu se cere, nu asculta nimeni in Romania…chiar asa sa fie? Atunci ce-a fost cu atata lume care a stat in ploaie ore intregi la White Lies sau The Killers? Ar fi trebuit sa fie 50 de oameni dupa cat de “difuzati” sunt la noi. Si cum de le stiau versurile? Ca nu-i vezi si nu-i auzi (aproape) nicaieri…N-au fost dati la tv nici macar in timpul festivalului (sau inainte – ca sa atrageti publicul). Killers au un single superb The World we live in. O sa-l auzim si vedem vreodata la Kiss tv? Probabil ca nu…
Fintz, placerea a fost de partea mea, de partea ta a fost greul. Acu nu stiu cata televiziune am invatat in 5 zile, dar niste lucruri noi tot am aflat:
1. Fintz e toba de muzica (no pun intended)
2. contrar asteptarilor, Fintz nu controleaza vremea
3. e ok sa fii optimist, dar si mai ok e sa ai pelerina de ploaie la tine
4. odata ce ai facut un live cu casca in ureche, nu-ti vei mai supraestima niciodata atentia distributiva
5. probabilitatea sa ai un lapsus creste direct proportional cu probabilitatea ca butonul de rec al camerei TV din fata ta sa fie apasat (de fapt as merge si mai departe si-as zice ca se declanseaza reciproc)
6. la borcanul cu latino sa nu te duci cu sacu; mai bine du-te la borcanul cu heavy metal
7. se face multa muzica pe planeta asta, mult mai multa decat isi poate cineva imagina, dar succesul e de multe ori conjunctural
8. a fost tare
“Those of you in the cheaper seats clap your hands, those of you in the
more expensive ones rattle your jewelry.” – John Lennon 😀
Hehe…Oana e tare 🙂
@Dan: Ne vedem acolo? :-))
mai danutz,te-ai gandit vreo secunda ca poate nu e toata lumea curioasa de cum iti arata cavitatea bucala in detaliu ? sau asa esti ‘cool’ si ‘rebel’ ?! m-ai speriat atat de tare,incat voi visa aborigeni la vanatoare de canguri…niste aborigeni mai palizi 🙂 s-auzim de bine
@LiLo Nu iti voi raspunde aici, pentru ca ma tot gandesc la un post pe tema asta. Care vine vine vine…
@Oana Hai sa te iau punctual. :-))) Si nu te gandi la prostii, te rog io.
1. Nu-i.
2. Esti unul din putinii oameni care s-a prins de chestia asta. Pace tie!
3. Eu nu posed pelerina de ploaie. Carevasazica sunt un optimist incurabil.
4. Dar nici ea nu te va mai subestima pe tine.
5. Cand e REC e usor, ca dai stop si o iei de la capat. Dar ce te faci cand butonul de REC se transforma in becul de live?
6. Concluzia ar fi ca borcanul cu latino e ala laudatu’… Hm… N-as zice…
7. Adevar grait-ai.
8. O, da!!!
Citatul asta era bun pentru ale multimi. A noastra duhneste toata a mititei.
@bek00letz :-))) Clar. In toiag bionic.
@bogdan Mai bogdanel, da’ tu, inainte sa adasti atat de mult pe site-ul asta ti-ai preocupat vreodata mintea ta relaxata cu faptul ca, fiind el blogul meu, aci pot face ce vreau eu. Iar tu ai libertatea sa nu-l citesti. Pardon! Io-te cum te cadoriseam cu activitati de care nu esti in stare! Sa te uiti la poze, ca tu atata stii. Ai visat urat? Du-te repede la mami sa-ti faca un ceai de tei si sa-ti citeasca o poveste cu printese. Poate asa ti se umecteaza visele un pic. Noi doi s-auzim de bine impreuna? Mi-e teama ca asta e imposibil.
ei,asa da !!! uite,intr-adevar,un raspuns echilibrat,matur,competent,de blogger adevarat. ai o ironie teribil de fina,si o intuitie pe masura: sigur ca nu-s in stare sa-ti citesc postarile,deoarece nu prea pot intelege scrisul tau atat de adanc. o sa fug repede la mama,cum m-ai sfatuit,desi e cam departe,saracuta. cat despre umectia in vis… as putea sa-ti spun si eu o istorioara despre o mictiune si un blog frumos,dar mama la care faceai tu referire m-a invatat mai bine de atat. poate pe viitor vei reusi sa-ti mai dezvolti simtul umorului si sa nu ataci persoana,ci ideea. in rest,ai dreptate: o sa ma folosesc de libertatea pe care o am sa nu-ti citesc blogul,incercand sa-mi relaxez mintea prin alta parte. sa n-auzim de bine.
@bogdan Hey, bro. Fara sa vreau sa te supar, ca sa nu creasca vanzarile de extraveral, eu te-as ruga sa-ti mai arunci o data lumina ochisorilor tai atat de ageri asupra primului tau comment si sa-mi spui ce idee mareata atacai tu acolo. Vrei sa avem o polemica ideologica, ok, te astept cu drag. Dar lasa-mi “cavitatea bucala” in pace, ca pe ea o folosesc doar pentru a verbaliza idei. Normal ca nu mai citesti blogul asta, ca doar am avut neobrazarea sa-ti raspund. Dupa parerea mea ala care se supara primul este “echilibrat, matur, competent”. Asa ca ia strange-ti tu jucarelele si du-te in alte parti, mai prietenoase, unde lumea n-are curaj sa raspunda comentariilor tale atat de prietenoase. Sa nu ne-auzim deloc, bogdanele, ca tare frustrat mai esti.
gata,dane,mi-am strans jucariile…imi pari mult mai rezonabil la radio. o sa te ascult in continuare. fug sa-mi alin ‘frustrarile’ si sa-mi antrenez creierul ‘relaxat’. mult succes cu blogul (ai nevoie) si la cat mai multe comentarii prietenoase (alea-ti plac). toate bune ! ( asa e bine ? )
p.s. pe viitor incearca sa nu aduci in discutie membri ai familiei celui pe care vrei sa-l pui la colt,pt ca,din cate stiu,si tu esti sensibil cand e vorba de mama. si poate unii din noi nu mai au asa ceva… merci
Foarte tare! Vii si la Peninsula? (stiu, unii zic ca nu se compara, dar o sa fie si acolo cate ceva de vazut/auzit).
@Stefan: din cate stiu eu, n-o sa vina…da’ va vedeti la mare, ca vara-i lunga 🙂
@Stefan Are dreptate becu’ N-am cum ajunge. desi mi-ar fi placut mult. E drept ca nu e chiar acelasi line-up. Dar NIN… chiar as fi vrut sa vad.
bai dane , sincer nu ma asteptam la tine sa uiti atatia oameni care te “lucreaza” pe la spate… sa mor, dar ce ma intereseaza pe mine? nu sant o vedeta si nici nu vreau, te las pe tine sa fi. Parerea mea, de om simplu din popor nu de vedeta ca tine e ca daca te apuci sa nominalizezi,spune-i pe toti sau nu o mai face! altfel multi se vor simti naspa si tu esti tartorul…. cam tarziu postul meu dar de … nu am timp de scris pe net… te salut si numai bine.