Fotbalul – regele betiv

rege fotbal

Orice baietel indeajuns de mare incat sa inteleaga macar o treime dintr-un comentariu sportiv al unui meci de fotbal (indiferent daca e Champions’ League sau Divizia B din patrie) pricepe rapid ca fotbalul, domnule, este sportul Rege. Ca daca nu te uiti la fotbal nu esti barbat adevarat. Ca tre’ sa tii cu aia sau cu ailalti, sa tipi, sa injuri, sa te bucuri. Foarte multi ani ne-am bucurat. Ba de echipele din campionat care ajungeau departe prin competitiile europene, ba de nationala noastra care se califica la turneu final dupa turneu final, ba chiar reusea si vreo victorie pe-acolo contra unui adversar mult mai bine cotat. Am avut norocul sa traiesc anii frumosi in care oamenii ieseau pe strada sa se bucure impreuna. Erau clipe de fericire curata si frumoasa. Ma inclinam, ca orice roman, in fata Regelui, iar el imi zambea nobil de pe piedestalul sau. Era un piedestal de pe care mai aluneca din cand in cand, dar nu ma suparam. Era Regele unei tarisoare mici si oropsite, fara cine stie ce ambitii de marire.

De cativa ani, Regele a inceput sa aiba dregatori din ce in ce mai hapsani. Sefi de liga si de federatie care isi vedeau doar propriile interese, jucatori care erau mai interesati de blonda de la brat decat de mingea din teren, patroni de club semianalfabeti care isi dadeau aere de mari oameni de afaceri cunoscatori intr-ale sportului cand ei, de fapt, erau doar niste imbuibati umflati cu pompa care nu cautau decat expunere in presa, influenta si bogatii mai multe. Toti boierii astia unsurosi au inceput sa-l momeasca pe Regele nostru cel frumos cu tot felul de ispite. Ii turnau pahare peste pahare de licori care il faceau sa-si piarda capul si sa uite ce asteptam noi, supusi microbisti, de la el. Regele, s-a transformat. S-a buhait, ochii i-au devenit paclosi. Fotbalul ala frumos care scotea oamenii in strada s-a transformat intr-o mocirla care pute a matrapazlac, a club de fitze si a cimitir de talente. Echipele noastre de club se mandresc cu calificari in primaveri europene unde incaseaza niste batai de mai mare rusinea. Cat despre nationala, nici n-are rost sa-mi bat capul pentru a gasi vreo figura de stil. Adevarul e simplu: suntem praf. Regele asta nu mai are rost sa stea pe niciun piedestal, ci ar trebui trimis la clinica de dezalcoolizare.

Dar exista alte sporturi unde suntem regi: tenis, rugby, scrima, handbal… Ai nostri castiga trofee multe. Nu stiati?! Pai e normal. Sunt sigur ca jurnalistii sportivi din Romania se pricep si la altceva decat fotbal, chiar daca nu prea arata asta. Faptul ca un filfizon spilcuit si cu masina bengoasa i-a furat iubita altui baiat de bani gata e o stire sportiva cu mult mai importanta decat faptul ca nationala de rugby a Romaniei s-a calificat frumos la Cupa Mondiala din 2015.

Eu am o rugaminte. Domnilor jurnalisti, nu uitati ca noi, romanii, nu TREBUIE sa fim buni la fotbal. Sunt o multime de tari pe lumea asta care au alte sporturi care se bucura de cea mai mare mediatizare. Evident ca, daca publicul nu stie la ce suntem buni, daca reusitele alor nostri nu sunt mediatizate, romanii nu au de unde sa afle si sa invete sa aprecieze valori sportive care merita acest nume. Fotbalistii despre care vorbiti voi nu sunt valori. Ba o parte din ei nici macar sportivi nu pot fi numiti. Baieti tineri vanduti de impresari lacomi care nu-i lasa sa-si formeze jocul inainte de a-i infunda prin China, Turcia sau Rusia, baieti care se pierd pentru totdeauna, echipe care incheaga un colectiv pentru a si-l vedea decimat de transferuri inainte sa obtina performante… Asta e povestea trista a Regelui nostru betiv.

Si sa va mai spun, in incheiere, un secret: daca voi ati mediatiza sporturile la care chiar suntem buni, oamenii ar incepe sa se intereseze, sa vina la acele evenimente sportive, sa se vanda bilete, sa vina sponsori si asa sportivii nostri buni ar deveni si mai buni. Nu visez la alungarea Regelui betiv din tara noastra. Sper si eu, ca orice visator, ca isi va reveni la un moment dat. Dar pana atunci, hai sa nu mai fim atenti la fiecare sughit de-al lui. Daca intre doua stiri despre fotbal ati insera si cate una despre alti sporuri, nu cred ca v-ar frige prea tare la audienta. Daca, atunci cand vreun patron de club sau antrenor da un interviu de 5 minute, voi n-ati mai scoate trei stiri din asta, ci ati extrage esentialul si atat, lasand spatiu si pentru sportivi de valoare care chiar obtin rezultate bune, nu cred ca s-ar crapa cerul.

Oare cer prea mult?

Hai ROMANIA!

STAI, NU PLECA! ÎNCĂ...

Dacă-ți plăcu scriitura și vrei să mai afli ce-mi bubuie debla,
apasă butonu' de colea, te rog!