Gabriel Garcia Marquez – „Ceas rau”

Dupa Paul Roberts, cartea asta a venit exact ca o bere dupa o zi caniculara. Adica am citit-o pe nerasuflate. Marquez exceleaza la a face cuvintele sa construiasca o anumita atmosfera. Subiectul pare sa plaeasca putin in fata piesajului. Actiunea pare sa aiba drept scop primordial dezvelirea unui tablou cat mai mare, nu desfasurarea propriu-zisa a evenimentelor. Asta e impresia pe care fiecare carte pe care am citit-o pana acum de Marquez mi-a lasat-o. Si da, fac parte dintre cei multi care au inceput cu „Veacul” si de-atunci fani au ramas.

„Ceas rau” e o carte scrisa prin anii ’60, asadar pe vremea cand autorul nu-si gasise inca maturitatea expresiei. Cu toate astea musteste de viitor. In paginile ei se regasesc actiuni din viitoare carti. Apar, evident, Buendia si Macondo. E vorba despre un sat mic, uitat, semi-izolat, la care nu se ajunge decat cu vaporul. O comunitate inchisa de oameni care se cunosc si isi feresc secretele pe care cu totii, de altfel, le stiu. Ideea e ca, desi regimul politic s-a schimbat, oamenii sunt aceiasi, iar modul in care se face politica si se conduc lucrurile este, sau pare sa fie, acelasi.

E o carte care se citeste usor, repede, cu voluptate. E o carte care te scoate din orice stare si te transporta in viata lenesa si lenta a siestei fierbinti dintr-un sat mic, pierdut prin orice colt al Americii de Sud.

    1. Fata din umbra 15 februarie 2010
    2. Andreea 15 februarie 2010
    3. Fl0r1n 15 februarie 2010
    4. mihaela filip 16 februarie 2010
    5. mei 16 februarie 2010
    6. Ramona 16 februarie 2010
    7. Fata din umbra 16 februarie 2010
    8. runn3r 16 februarie 2010
    9. Andreea 16 februarie 2010
    10. Gabr13l 16 februarie 2010
    11. Camelia 16 februarie 2010
    12. Teo:) 16 februarie 2010
    13. yulik2531 17 februarie 2010
    14. danfintescu 19 februarie 2010

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.