Gene grele, Snagov, vedete si ziduri

Ochii se deschid greoi. Pe hol aud niste pasi care se tot apropie. Printre genele ce par lipite cu superglue vad un tavan lambrisat si mansardat. Clar nu-s la mine acasa. Am baut aseara? Unde-oi fi ajuns? Ca prin ceata imi aduc aminte de French Kiss, de un drum de noapte pustiu si de biata mea masina batuta de vant. Da, da. Motelul Lupului din Snagov. 3 noaptea, un paznic mai somnoros decat mine imi intinde cheia. Camera B4. Gata, de-acum am stat in toate.

Suna telefonul. Oana. „La ce camera stai?”. E ragusita si vioaie. Ma extrag cu greu din pat, cu fiecare celula urland mitotic la mine ca mai vrea sa se odihneasca putin. Deschid usa clatinandu-ma si cautandu-mi vag un punct de sprijin. Oricare in Universul asta. Il gasesc. E peretele de langa mine. Oana ma priveste zambind. E fresh. „Neata.” E si ragusita. Asta-i nu-i bine. Imi spune intr-o singura fraza ca i-a fost frig azi-noapte, ca e deja tarziu, ca hai sa mancam. Singura reactie intelectuala pe care o pot avea este sa ma var inapoi in pat. De-abia de-acolo sunt in stare sa mormai un „neata” oarecare, tern ca o zi de marti.

A plecat Oana, dupa ce, cu rabdare multa, a reusit sa ma faca sa spun cam ce-as vrea sa mananc. Inca groggy, imi fac bagajul si ies din camera. Nimerec cu capul in usa camerei vecine. A, deci nu-i asta iesirea. Dupa ce mananc putin, parca-i mai bine. Incep sa raspund si bisilabic.

Ajuns in platou, bag de seama ca lumea in jurul meu e fresh. Se simte cum le curge cofeina prin sange. Vreau si eu. Si primesc imediat. Clipesc recunoscator spre bruneta draguta care imi intinde o cana imensa si aburinda de cafea. Ma imbrac. Mi se pare ca nu-mi vine tocmai bine camasa asta roz. Dar e ok. Ies dupa curea. Afara Claudiu Bleont si Marius Urzica fumeaza. Si ei sunt fresh. Poate de la frig. Poate asa sunt ei. Am luat cureaua, am purtat o discutie ionesciana cu un sofer de duba si acolitii lui. Nu. Deci nu-mi mut masina doar finca a ocupat el 4 locuri de parcare.

Apar Bendeac si Zeta. Zeta e racita. Bendeac tine post. Asa ca ii dau o omleta dubla si niste sandwichuri cu branza pe care le-am comandat la motel. Bendeac imi raspunde in japoneza. Asa o fi postul la ei…

Am mai trecut o data pe la par. Nu-i gata Oana. Mai astept. Ma intorc in cabina, scot laptopul. Cosmin asta n-are fantezie deloc. A facut doua retele wireless si amandoua-s parolate. Pun pariu ca parola e cosmin 3. Dar nu m-am gandit la asta decat acum, ca am scris-o. Deci tot prin vodafone raman conectat. Asta-i viata. Azi ma asteapta o zi de filmare. 3 episoade de Vedete-n figuri. Bring it on!

    1. mei 20 februarie 2009
    2. Ionica 20 februarie 2009
    3. bek00letz 20 februarie 2009
    4. Sirg 20 februarie 2009
    5. danfintescu 20 februarie 2009
    6. JwP 20 februarie 2009
    7. Andreea 20 februarie 2009
    8. JwP 20 februarie 2009
    9. danfintescu 21 februarie 2009
    10. Simplu 22 februarie 2009
    11. danfintescu 23 februarie 2009
    12. matei 23 februarie 2009
    13. bek00letz 23 februarie 2009
    14. danfintescu 24 februarie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.