M-am gândit mult dacă să postez articolul ăsta aici sau pe celălalt blog al meu, ăla unde scriu recenziile cărților pe care le citesc, altele decât alea despre industria muzicală. Motivele pentru care am ales să-l public aici sunt trei. Unu: era recomandată în paginile unei cărți de industrie muzicală, deși am uitat care. Doi: comunicarea non-verbală este extrem de importantă în orice domeniu de business, dar și pentru cei care își folosesc corpul pentru a comunica de pe scenă trăiri oamenilor din fața lor. Și trei: pentru un om de afaceri abilitatea de a citi limbajul corpului celui cu care negociază este de multe ori de mai mare ajutor decât toată școala pe care a făcut-o vreodată.
Fix înainte să mă apuc de scris m-a pufnit râsul. Mâ gândeam că, în vremurile în care trăim, titlul cărții s-ar putea să îi fie și cel mai mare dușman. La cât de puțini am rămas cei care încă ne mai îndeletnicim cu decrepitul meșteșug al citirii cărților, e clar că o mare parte din target o să se simtă exclusă din start.
Lăsând gluma la o parte, e o carte foarte mișto scrisă, ușor de citit și din care înveți multe chichițe utile. Are până și ilustrații, ca să înțeleagă orice profan într-ale comunicării cum stă treaba cu non-verbala. Și, după cum am spus și mai sus, cred că “How to Read a Person Like a Book” le este de folos atât celor care stau pe scenă, cât și celor care negociază în numele lor.
Eu n-am găsit cartea asta tradusă în românește, deci vă dau link-ul pentru Kindle.
Citatele mele preferate din “How to Read a Person Like a Book” sunt*:
“… oamenii se privesc în ochi între 30 și 60% din timpul în care conversează. Argyle notează că, atunci când contactul vizual dintre doi oameni depășește acest interval, cei doi sunt fie îndrăgostiți, fie se pregătesc să se certe.”
“În cazul în care o afirmație îl supără sau îl face să devină defensiv, interlocutorul va menține contactul vizual pentru intervale mai mari de timp decât de obicei.”
*traducerea îmi aparține
