Hancock

Am scris mai demult despre cultura benzilor desenate pentru americani. Si tot atunci bagam de seama faptul ca suntem in plin trend de filme bazate pe astfel de fundamente. America are mare nevoie de super-eroi, mai ales acum cand totul pare ca se scufunda incetisor din punct de vedere economic. In cealalta recesiune i-au ajutat destul de mult. Sa vedem daca isi fac treaba si de data asta.

Hancock este un film care respecta pattern-ul intru totul, desi nu pare la o prima vedere. S-o luam incet. Patternul obisnuit este: super-eroul se infatiseaza multimii, multimea il aclama, pentru un motiv sau altul devine antipatic, multimea il uraste, pana la urma calitatile lui extraordinare inving, multimea il aclama. In cazul lui John Hancock filmul asta sare peste prima parte. Iar a doua este preluata dinspre sfarsit asa… atunci cand super-eroul nostru e deja semi-alcoolic si super-depresiv.

E un film care graviteaza in jurul lui Will Smith. Despre umorul lui e vorba, despre strambaturile lui simpatice. E un fel de print din Bel Air care poate sa zboare si sa darame pereti cu pumnul. Charlize Theron in rol de mama mi se pare putin prematur. Adica… puteau sa fi asteptat. Sau, dupa ce am vazut Mariaj de Vegas, as zice ca ar fi putut sa o distribuie pe Cameron Diaz in rolul ala, ca era mai „pe personaj” din punct de vedere etate.

Sunt cateva secvente de ras, mai sunt si efecte speciale… Dar nu este un film bun. Hotarat lucru.

    1. Sirg 16 iulie 2008
    2. danfintescu 16 iulie 2008
    3. Sirg 17 iulie 2008
    4. delia 17 iulie 2008
    5. danfintescu 17 iulie 2008
    6. Sirg 18 iulie 2008
    7. danfintescu 18 iulie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.