La 19 august 1881 se nastea George Enescu, unul dintre putinii muzicieni ai lumii in stare sa fie in acelasi timp un compozitor desavarsit si un performer de mare clasa. Aidoma celor mai de valoare nume ale culturii noastre, Enescu s-a refugiat la Paris, ca sa scape de pumnul proletcultist care arunca tarana sovietizanta in gura romanilor dupa al doilea razboi mondial. Acolo i-a avut ca elevi pe unii din cei mai mari muzicieni ai secolului trecut, printre care si Yehudi Menuhin. N-a incetat niciodata sa promoveze muzica romaneasca. A murit in Franta, in anul 1955 si este inmormantat, alaturi de alti mari artisti ai lumii, in cimitirul Pere Lachaise.
Hapul zilnic 19 august
-
Add Your Comment
Enescu a ridicat muzica profesionala romaneasca la nivelul valorilor muzicii universale… tare nu??? Dan dar daca nu ma insel nu a fost si Dinu Lipatti elevul lui?? Anyway, a fost un geniu… compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog !!!
Un adevarat Megastar…!!! Enescu Rulez !!! 😀 :)) Sper sa-mi iasa faza cu blog-ul de data asta… 😉 Bafta tie Dane! Nick.
enescu…si totusi foarte putini l au ascultat,l-au inteles…noua romanilor cred ca ne place doar sa ne mandrim cu ce avem bun(abia dupa ce nu mai avem)dar niciodata nu apreciem cu adevarat la momentul in care trebuie.
@Nick 😀 Muzica profesionala?! Tare notiunea asta. Desi nu o prea inteleg… Intr-adevar, si Dinu Lipatti a fost elevul lui. Si hai ca ti-a iesit.
@ioana Ba eu cred ca foarte multi l-au ascultat si il asculta inca. Insa din pacate astia multi sunt din ce in ce mai putini. If you get my drift. 😉
eh. si pana la urma conteaza calitatea ascultatorilor nu cantitatea…cred:))
E corect ce se spune mai sus, Enescu e prea putin ascultat, in general nu cunoastem de la el decat cele doua rapsodii romane – superbe, dar totusi din faza lui de inceput, cand nu atinsese deplina maturitate artistica – si “Oedip” din auzite. Enescu compune destul de dificil, pentru ca aplica principiile folclorului si creeaza in cele mai subtile nuante ale acestuia, imbinandu-le cu cuceririle muzicii culte europene, fiind totusi mai departe de tonalismul cu care ne sunt obisnuite urechile decat, sa spunem, multi dintre marii compozitori rusi ai perioadei. Pe de alta parte, n-a cazut nici in ispita atonalismului sau a celor ce i-au urmat, de la Schonberg incoace, ceea ce il face, in mod paradoxal, greu de digerat pentru toata lumea.
@ioana Ai dreptate. Dar o cam dai la intors…
@Paul Slayer Si ceea ce ma face pe mine sa-mi aduc aminte cu placere cand aveam ore intregi sa stau de vorba cu tine despre orice…