A trecut ceva vreme de cand am terminat cartea asta. Doar ca… n-am avut timp. Evident… Pentru cei care citesc pentru prima oara un post de-al meu despre Murakami, va comunic de pe acum ca sunt un mare fan. Este genul de scriitor pe care il voi citi integral si de la care astept cu mare nerabdare urmatoarea carte. Mi-l dozez, asa cum face un copil cu o ciocolata. Citesc cate o carte presarata printre altele, ca sa-mi ajunga mai mult timp. Ma rog.. divaghez… ideea de baza este ca, alaturi de Rushdie si Llosa, Haruki Murakami e intre preferatii mei.
“Dupa cutremur” este o colectie de povestiri, care, tangential, au legatura cu marele cutremur din Kobe din 1995. Nu e vorba propriu-zis despre cutremur. Nu vedem ruine, raniti sau morti decat la televizoarele la care privesc (intamplator sau obsesiv) personajele celor 6 povestiri. De data asta elementul fantastic aproape ca lipseste din peisaj, cu toate ca stilul ramane la fel de usor de recunoscut.
Ca de obicei la cartile lui, m-a surprins din nou spoiala de occidentalitate pe care au adoptat-o japonezii. Ei asculta muzica noastra, se imbraca in haine ca ale noastre, insa inlauntrul lor raman profund si iremediabil diferiti. Demonstreaza asta atat prin felul in care duc la savarsire gesturi marunte, cat si in marile motivatii care determina luarea marilor decizii.
Pe Murakami l-am descoperit intamplator, acum trei ani, curioasa fiind sa vad ce poate scrie un japonez despre Kafka, am cumparat Kafka am Strand. Superba si surpinzatoare! Si desigur ca n-a avut nicio legatura cu Kafka. Dar spre deosebire de tine, cum am terminat cartea am fugit la librarie s-am cumparat toate romanele pe care le aveau pe rafturi. Pe restul le-am comandat. Si daca nu erau inca traduse in germana le-am comandat in engleza. Asa ca le-am citit intr-o rasuflare si-acum nu-mi ramane decat sa astept sa se mai traduca ceva de el in germana sau in engleza.
Asa ca intre timp, isi fac loc in rafturile din biblioteca Matt Ruff si Markus Zusak.
Doua nume pe care nu le stiu si pe care le voi explora cu prilejul primului drum spre o librarie. Desi ma cam indoiesc ca le voi gasi in romania…
De Markus Zusak gasesti sigur ‘The Book Thief’…
Unde, bro?
Pe mine “Dupa Cutremur” nu m-a impresionat prea tare. In celelalte carti pe care le-am citit de el, atmosfera si emotiile se construiesc treptat si raman cumva cu tine. In colectia asta mi s-a parut totul prea fragmentat si cum incepea sa devina interesant, pac! se termina povestea si trebuia sa trec mai departe.
Asa teoretic e frumos se legi ideea de “cutremur” cu o permanenta neliniste pe care o dai cititorului…dar spre deosebire de celelalte, pe cartea asta a lui deja am uitat-o.
Mda… Cam ai dreptate. E totusi o colectie de povestiri, astfel incat fragmentarea de care vorbesti tu este una normala. Poate ca pur si simplu nu-ti place sa citesti decat romane de Murakami, nu si povestiri de el.
In primul rand am ramas surprinsa ca citesti Murakami. Felicitarile mele.
Eu citesc literatura japoneza de cativa ani, totusi cele mai multe volume citite sunt ale lui Murakami. Cartile lui sunt intr-adevar impresionante, un amalgam intre sfasierea interioara si propria lume fantastica a personajelor… Si in “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” si “In noapte” mi se pare ca reliefeaza cel mai bine stilul lui.
Tocmai azi am terminat de citit “Padurea norvegiana”, o carte plina de intensitate si mi-a venit comanda cu alte carti.
Si ma apuc de “Dupa cutremur”, si vrand sa citesc o recenzie am dat peste postul tau care m-a facut si mai nerabdatoare sa citesc cartea.