Haruki Murakami – “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”

murakami

Pentru aceia dintre voi care adasta pentru prima oara pe aici e cazul sa recunosc ca admiratia mea pentru Haruki Murakami este imensa si are deja vreo 7-8 ani. M-a fermecat iremediabil de la primele pagini pe care le-am citit vreodata si nu m-a dezamagit pana acum. Gasesc aceasta precizare necesara pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai citit si scris despre o carte de Murakami. De ce? Pentru ca mi-e ingrozitor de teama ca voi ajunge sa citesc tot ce a scris vreodata si apoi ma voi usca de dor.

“La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” este un roman scris in 1985, carevasazica face parte din creatia sa de inceput. Se simte asta, pentru ca, desi danseaza armonios impreuna, fantasticul si realul inca se mai pot deslusi usor. Granitele dintre ele se vor estompa pana la disparitie in creatiile lui ulterioare, element ce va fi semnul sau distinctiv. Oriental prin genetica, occidental prin devenire, Haruki Murakami face echilibristica pe o sarma subtire intinsa peste o prapastie intre doua civilizatii pe care nici moderna si ubicua globalizare nu a reusit sa le apropie decat formal.

Cartea, dupa cum o spune si titlul, se petrece in doua lumi. Una kafkiana, “reala”, in care un corporatism de un gri metalic si misterios se ciocneste de o tenebroasa lume a rebelilor subterani. Arma principala este mintea omeneasca, folosita ca fin mijloc de stocare si criptare de informatii. Razboiul este unul dur, lipsit de scrupule, in care loviturile marsave sunt cel mai des folosite. Cealalta, lumea sadita intr-un ungher intunecos si inaccesibil de creier, este una mata, in care sufletele si sentimentele sunt lasate la poarta, parasite intru disparitie de oameni care au ales sa renunte la ele pentru a duce un trai etern, linistit si fad intr-un oras in care nimic si nimeni nu pare sa aiba vreun sens.

Naratiunea este istorisita la persoana intai, ca multe altele de acelasi autor. Iar personajul principal este un outsider al ambelor lumi. Unicat in cea reala prin capacitati cognitive pe care alti subiecti ai unui exepriment neurologic nu le poseda, el ramane un caz aparte si in Oras, unde se zbate sa ramana agatat de umbra sa, se lupta sa inteleaga rostul lucrurilor fara rost si, in cele din urma abandoneaza de dragul unei jumatati de iubire. Pentru ca, da, in cele din urma “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” este o poveste de iubire a carei bibliotecara dedublata este cheia prin care se poate decoda intregul. In cele din urma tot ce-i ramane lui de facut este sa aleaga lumea in care sa se iubeasca. Iar alegerea pe care o face ne arata ca Murakami, oricat de occidentalizat ar fi, ramane, in esenta, profund oriental.

Inutil sa mai spun ca este o carte pe care o recomand din suflet spre citire.

    1. catelul din cusca 11 November 2013
    2. Maria D 29 November 2013
      • danfintescu 29 November 2013
        • Maria D 29 November 2013
          • danfintescu 29 November 2013

    Add Your Comment

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.