Haruki Murakami – “La sud de granita, la vest de soare”

La un moment dat, intr-un post despre o carte de Murakami pe care o citisem, cineva mi-a lasat un comment referitor la cartea asta. A fost singura recomandare pe care cineva mi-a facut-o vreodata despre o carte de-a lui si de-aia am tinut-o minte probabil. Astfel incat, atunci cand, la vreo cateva luni dupa aia, cand am vazut cartea pe un raft de librarie am luat-o de parca as fi fost conditionat psihic sa o fac.

Recunosc ca, pe masura ce inaintez in varsta, imi reduc numarul de autori pe care ii citesc. Sau mai curand revin obsesiv la cativa. La doi. La Murakami si Llosa. Cu aparitii episodice ale lui Kundera. Restul sunt doar carti pe care le citesc doar ca sa nu citesc aceiasi doi scriitori. Acum, ca am terminat un Murakami, mai am inca unul si un Llosa care ma asteapta rabdatori si cuminti pe noptiera. Dar pauza. Acum citesc un cadou.

“La sud de granita, la vest de soare” e o carte tipica pentru Murakami. Simpla si delicat de dura, precum o opera caligrafica. Poate pentru ca am cateva carti de-ale lui la activ sau poate pentru ca este mult mai occidentala decat altele, Haruki mi s-a parut mult mai usor de descifrat de data asta. E o carte de citit pe nerasuflate, chiar daca mie, din motive de pleoape grele, nu prea mi-a iesit trebusoara asta.

E o carte de dragoste mai presus de orice. Eu personal am interpretat triada feminina ca fiind de fapt un singur personaj, care reprezinta femeia privita din trei unghiuri diferite. Shimamoto – Izumi – Yukiko sau dragostea intensa si imposibila; iubirea neimpartasita si distrugaotare; caldura confortabila si linistitoare a casniciei.

Ca intotdeauna Murakami se plaseaza pe el in centrul actiunii, fara insa a-si atribui calitati speciale de erou principal. Este un om mediocru, fara calitati si fara defecte care l-ar scoate in vreun fel din contingent. Mediocritatea este studiata pana in cele mai mici detalii, astfel incat e perfecta. Relatia dintre el si cele trei femei este descrisa in tonuri diferite, la temperaturi diferite ale trairii. Astfel, daca 5 ani de casnicie si trecerea de la statutul de student sarac la cel de burghez instarit, proprietar de jazz-baruri in Aoyama este facuta in 4-5 pagini, doua cocktailuri baute cu Shimamoto si o conversatie de 40 de minute beneficiaza de acelasi spatiu.

Drama barbatului matur, cu o situatie stabila, cu o casnicie linistita, dar care brusc e gata sa lase tot pentru o iubire mistuitoare care apare de oriunde (in cazul asta din trecut). Alegerea lui nici nu mai conteaza. Viata alege pentru el. Asta-i cartea. Si e foarte buna.