Haruki Murakami – Underground

M-am apucat de cartea asta undeva la sfarsitul primaverii. Nu stiu daca a fost cea mai buna idee sa citesc o carte atat de groasa intr-o perioada atat de agitata a vietii mele. Sau poate tocmai faptul ca am citit-o cu taraita m-a facut sa o pot termina si aprecia.

Underground nu este o carte usor digerabila. In primul rand pentru ca nu e fictiune. Acea imbinare (prea) fireasca intre fantastic si real, tipica lui murakami, nu se gaseste deloc aici, unde romancierul s-a transformat in reporter, audiind zeci de persoane spunand aceeasi poveste oribila a atacului cu gaz sarin din metroul din Tokio.

Demersul este interesant din mai multe puncte de vedere. Povestea fiind aceeasi, e fascinant sa vezi acelasi lucru prin ochii mai multor oameni. Descoperi diferente de perceptie la care nu te-ai fi putut gandi vreodata. Ca sa nu mai vorbim despre valoarea contextuala a unui gest sau a unei replici. Aceeasi situatie poate fi interpretata diametral opus de doi oameni, in functie de educatie, dispozitia de moment etc.

murakami underground

Pe de alta parte, nu cred ca am citit vreodata o carte care sa ma fi invatat atatea despre un neam de oameni. Felul in care au reactionat intr-un moment de criza, modul lor de a gandi, reactiile, felul de a povesti si rememora, toate astea te fac sa-i intelegi pe japonezi aproape la fel de bine ca si daca ai trai printre ei.

Imi pare rau ca Murakami nu a reusit sa stea de vorba cu mai multi membri ai sectei Aum si mai ales ca nu a reusit sa stea de vorba cu cei direct implicati, cei care au carat pungile cu sarin la metrou si le-au intepat cu varful umbrelei. Sau macar cu soferii lor.

    1. yulik 15 septembrie 2009
    2. danfintescu 19 septembrie 2009
    3. yulik 21 septembrie 2009
    4. danfintescu 21 septembrie 2009
    5. Andreea 13 octombrie 2009
    6. danfintescu 14 octombrie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.