M-am apucat de cartea asta undeva la sfarsitul primaverii. Nu stiu daca a fost cea mai buna idee sa citesc o carte atat de groasa intr-o perioada atat de agitata a vietii mele. Sau poate tocmai faptul ca am citit-o cu taraita m-a facut sa o pot termina si aprecia.
Underground nu este o carte usor digerabila. In primul rand pentru ca nu e fictiune. Acea imbinare (prea) fireasca intre fantastic si real, tipica lui murakami, nu se gaseste deloc aici, unde romancierul s-a transformat in reporter, audiind zeci de persoane spunand aceeasi poveste oribila a atacului cu gaz sarin din metroul din Tokio.
Demersul este interesant din mai multe puncte de vedere. Povestea fiind aceeasi, e fascinant sa vezi acelasi lucru prin ochii mai multor oameni. Descoperi diferente de perceptie la care nu te-ai fi putut gandi vreodata. Ca sa nu mai vorbim despre valoarea contextuala a unui gest sau a unei replici. Aceeasi situatie poate fi interpretata diametral opus de doi oameni, in functie de educatie, dispozitia de moment etc.
Pe de alta parte, nu cred ca am citit vreodata o carte care sa ma fi invatat atatea despre un neam de oameni. Felul in care au reactionat intr-un moment de criza, modul lor de a gandi, reactiile, felul de a povesti si rememora, toate astea te fac sa-i intelegi pe japonezi aproape la fel de bine ca si daca ai trai printre ei.
Imi pare rau ca Murakami nu a reusit sa stea de vorba cu mai multi membri ai sectei Aum si mai ales ca nu a reusit sa stea de vorba cu cei direct implicati, cei care au carat pungile cu sarin la metrou si le-au intepat cu varful umbrelei. Sau macar cu soferii lor.
Eu am devorat “Nobila Casa”, “Gai-Jin’, “Tai Pan”, “Shogun”, “Vartejul”, tot ce am gasit despre japonezi si chinezi. Si probabil le voi reciti, candva.
Incearca si “Changi”, tot de Clavell. E adevarat ca acolo actorii principali sunt prizonierii occidentali, insa stilul lui ramane acelasi. Foarte buna si cartea aia…
Te cred pe cuvant. Imediat cum pun mana pe ea, o citesc 🙂
Ok. Si sa-mi spui si mie ce impresie ti-a lasat.
Sfatul meu este sa incerci si alte carti scrise de el. Daca ti-a placut aceasta sigur si celelalte iti vor placea la fel de mult . Am ajuns la concluzia ca ,cui ii place o carte a lui,ii vor placea si celelalte,iar daca nu le place una,nu le va placea deloc. In cazul acestui scriitor, e radical.Ori iti place ,ori nu. Eu iti recomand ” Padurea norvegiana” si “In cautarea oii fantastice”,”Dans,dans,dans” dar si “IN noapte” .ce sa mai,toate sunt superbe! 🙂
Mai cauta pe aici pe blog si ai sa vezi ca am citit cam tot ce a scris Murakami. Si n-am facut-o in sila, te rog frumos sa ma crezi.