Mie imi place sa citesc Balzac. Nu de alta, dar este atat de altfel de timpul pe care il traim noi, incat are darul de a ma calma. El scrie despre timpuri in care timpul avea alta valoare, iar oamenii isi permiteau vorbe mestesugite si multe pentru a fi spirituali. El a scris in timpuri in care scriitorul avea timp sa descrie peisaje, arhitectura si portrete.
Suanii au fost niste luptatori regalisti bretoni care, alimentati de englezi si de monarhia franceza izgonita, au pus probleme destul de mari “albastrilor” – adica armatei franceze republicane. Evident ca in “Suanii” e vorba despre o dragoste imposibila, inceputa intr-o zi “fara nici un maine”. Evident ca indragostitii trec de orice piedica si evident ca mor in chipul cel mai nobil cu putinta.
Este o carte foarte buna de citit in perioade in care sunteti stresati de viata din 2007. E usor de citit, chiar daca, la ore de oboseala maxima, descrierile s-ar putea sa vi se para putin greu de ingurgitat. E o carte frumoasa ca un concediu.
Iubesc “Suanii” lui Blazac, in seara aceasta un simplu search pe google m-a dus la acest comentariu.Ce poate fi mai frumos si mai tragic decat o iubire imposibila?