Sa ramanem prieteni

Parchez. Aveam de stat cam 10 minute. Dupa ce am incercat zadarnic sa conving un sofer de la OTV, in varsta de vreo 20 de ani, burtos si cu tricoul doar o idee mai negru decat tenul, ca nu se face sa-ti lasi masina in mijlocul parcarii astfel incat sa nu mai poata sa treaca nimeni pe langa tine, m-am hotarat sa ocolesc. Da, eram la Romana, ca doar de-aia m-am incurcat in soferul otevist. Ma rog. L-am abandonat superior. Rond pe langa coloane, pe Dacia, in speranta ca gasesc loc fie la Pizza Hut in fata, fie mai la dreapta, prin Lahovary.

Minune de vacanta! Bucuresteni avuti care pleaca in august. Centrul e aproape pustiu! Iar un nene imbracat in uniforma gri a PMB, adica noua uniforma Dali, imi face semne imbietoare de agent de circulatie amator, sa-mi infig calutul weasel diesel intre un audi negru si un bmw negru. Multumit de pleasca, dau semnal dreapta si parchez. Agentul de circulatie circumstantial revine la profesia lui de capatai. Si, in timp ce eu ma extrag din masina, vine spre mine cu o chitanta intr-o mana si cealalta intinsa a bani.

– 2 lei, zice el.

Urasc oamenii care nu saluta. I-as condamna la moarte lenta prin impolitete.

– Buna ziua, zic eu apasat, ca sa demonstrez ceva. Apoi imi dau seama ce am auzit si incep sa-mi invart rotitele. Cum adica 2 lei? Ca doar am parcat ieri langa banca si a venit tot un sobolan din asta gri si mi-a cerut 1,5 ron. Adica „cinshpe mii”… cat era si la dalli. Ca vorba aia, PMB nici macar dungile de pe sosea nu le-a improspatat, asa ca n-ar avea motiv de majorare. Asa ca, lasand lectia de politete la o parte, trec direct si transant la finante:

– S-a scumpit parcarea? Ca parca era un leu jumate…

– Da, zice el hotarat.

Aproape convins, bag mana in buzunar sa scot portofelul. Poate are omul dreptate. Ca vorba aia n-am de unde sa stiu. Doar nu s-a scris la meteo. Sau pe plaja la Neptun. Dar educatia mea de bucurestean nu ma lasa sa-l las:

– Ai, bre, vreo chitanta, sa-mi arati si mie unde scrie ca e doi lei parcarea?

Triumfator, cu spatele drept, fara un cuvant, mosul imi intinde chitanta. Eu o iau si imi arunc ochii, deja plini de remuscari ca indraznisem sa fiu suspicios fata de un tataie atat de simpatic. Sus, mare, pe centru, langa PMB, trona tariful: 1,5 RON.  Poate n-am inteles/vazut eu bine.  Mai citesc o data. Tot 1, 5. Ma uit la el. Nu mai pare asa sigur pe el mosul…

– Pai aici scrie 1,5, zic eu.

– Hai dom’le, dai cat vrei! face el enervat.

Io in momente din astea incep sa seman cu mama. In loc sa ii azvarl hotului demascat pretul corect, sau in loc sa-i dau 2 lei scarbit, eu ma transform in Don Quijote si ma iau la tranta cu orice moara de vant are neobrazarea sa-mi iasa in cale. Drept pentru care, cu chitanta in mana, scot telefonul si incep sa caut un numar de telefon, care ar cam trebui sa fie pe foaia incriminatoare de hartie. Asta  in timp ce, cu o politete clocotinda, il intreb:

– Cum va numiti?

Enervarea tipului dispare ca prin farmec. Spatele se incovoaie. Sprancele se arcuiesc a mirare rugatoare. Colturile gurii se lasa umil in jos si se ridica putin a zambet (stiu ca e greu de imaginat faza, dar se poate). Imi trage cu o mana ferma si rapida chitanta din mana, inainte ca eu sa fi putut sa notez numarul de telefon.

– Lasati, domnu’! Nu e nevoie sa sunati pe nimeni. Parcarea e din partea mea. Fac eu cinste. E ok.

Cata darnicie de nabab. A zis si „ok”. Ce sa mai… omul merita iertat. Dar eu nu! Eu da-i si lupta, lupta si da-i! Ca esti hot! Ca am parul alb in cap! Ca esti nesimtit! Ca nu vorbi asa! Hotule! Ma rog… si tot asa… Pana la urma, mi-am dat seama ca n-avea niciun rost sa continuu. Pana la urma parcam gratis. Si asa ma grabeam. Ii arunc un „bine” scarbit, dupa care fac stanga imprejur si dau sa ma duc in treaba mea. Insa batranul, prevazator, nu vrea sa lase niciun aspect al problemei descoperit:

– Auziti?! Da’ cat stati?! Ca nu pot sa va tin in brate toata ziua!

Nu m-am intors. N-am mai zis nimic. Intorcandu-ma, 10 minute mai tarziu, la masina, am vazut cum i se lumineaza fata de bucurie.  A venit cu mana intinsa spre mine:

– Va rog eu! Haideti sa nu ramanem suparati! Va si cunosc. Sunteti actor sau ceva…

    1. Liana 21 august 2009
    2. Simplu 21 august 2009
    3. bek00letz 21 august 2009
    4. Fl0r1n 22 august 2009
    5. Cristina Cirstea 22 august 2009
    6. Fata din umbra 24 august 2009
    7. danfintescu 25 august 2009
    8. bek00letz 25 august 2009
    9. Alle 25 august 2009
    10. danfintescu 25 august 2009
    11. Ela 2 septembrie 2009

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.