IMAX sau cum sa urasti un cinema in trei pasi simpli

Primul pas este sa vrei sa mergi la IMAX. Si evident ca vrei. Ca doar e coscogea ecranul si feeling-ul nu se compara cu nimic. Si de-abia astepti. Si te astepti sa fie ceva de care sa-ti aduci aminte cu placere. Prima oara cand am fost io la IMAX. Ba, ce frumos. Tocmai de-aia am ales Avatar pentru etapa asta importanta a vietii mele de cinefil. Ca doar e film nou, foarte bun zice-s-ar. Dar despre film intr-un alt post.

Am ajuns, am luat bilet si mi-am indreptat pasii spre capatul culoarului unde se vedea marele logo si o mare de oameni. Ma uit la ceas, mai aveam 10 minute pana sa inceapa filmul. Voiam nachos si popcorn si suc… adica intreaga orgie semi-toxica si extrem de gustoasa de la film. Am intrat in grupul compact din fata intrarii si mi-am facut loc destul de usor pana in fata, ca sa vad care era obstacolul de netrecut care ma despartea de tejgheaua de unde puteam achizitiona produsele cu care sa-mi bat joc de sanatatea mea. Erau 3. Doua cosuri de gunoi nichelate si stralucitoare il incadrau pe el. Pe Cerber. Ochii blanzi dar hotarati, din care lipsea orice gand, te faceau sa crezi ca omul e in transa. Poate chiar era. Nu prea mi-a pasat.

– Buna seara, zic. Nu va suparati ca va intreb, dar de ce ne tineti aici afara? Mai sunt 10 minute si incepe filmul. Suntem cateva zeci de oameni care am vrea sa ne cumparam popcorn.

Cu greu privirea s-a mutat din gol catre mine. A clipit de cateva ori incurcat. Oare chiar eram primul client care se plangea?…

– N-am cum sa va las inauntru. Nu e gata sala inca.

Iar punctul de dupa inca a fost mare cat un sens giratoriu. Din punctul lui de vedere discutia era terminata. Nu mai era nimic de zis. Daca sala nu e gata, nu intri. Finala ca o sentinta la moarte. Asa a sunat replica lui. Doar ca eu nu sunt fiul meu mamei mele degeaba. O replica de genul asta il trezeste imediat pe Don Quijote, care doarme de obicei, ascuns prin vreun cotlon al personalitatii mele. Mi-am luat un zambet neutru si am incercat, fara prea mari sperante, ca prim argument, logica:

– Dar eu nu vreau sa intru in sala. Eu vreau acolo, la bar, ca sa-mi iau popcorn, nachos si un suc. Iar daca voi ne dati drumul buluc ca vitelor in ocol cu 5 minute inainte sa inceapa filmul, ne vom imbluzi la coada, ne vom imbranci in sala ca sa ne asezam si vom sfarsi cu totii foarte nervosi.

– Dom’le, n-am ce sa va fac! Nu io am hotarat!

Bun. Din replica lui deducem doua lucruri: in primul rand ca ii place sa termine conversatiile dintr-o singura replica, iar in al doilea rand, deloc surprinzator, logica nu avea rost in cazul de fata. Poate nici in altele care ar implica prezenta cerberului bland si hotarat precum un zimbru, sau poate alt animal domestic din aceeasi specie. Astfel incat am lasat zambetul la o parte si i-am zis:

– Pai atunci hai sa facem asa: cheama dumneata pe cine a luat hotararea asta sau, in orice, caz, pe cineva cu putina putere de decizie.

Na, ca l-am incurcat! Pai cum sa plece?! Pai si aici cine ramane? Daca suntem oameni rai si ne repezim precum o cireada dezlantuita asupra barului. Sau, si mai rau, in sala, acolo unde de fapt am fi avut tot dreptul sa fim! Clipea omul meu. Nehotarat. Nu stia ce sa zica. A baiguit insa:

– N-am cum sa plec de-aici.

– Noroc ca ai statie si poti spune acolo ca ai un client nefericit si enervant pe cap. Ce zici?

Mda… deci ziua lui nirvanica tocmai se schimba intr-un cosmar. Iar cosmarul eram eu. Sa spuna asta in statie insemna sa se recunoasca infrant de situatie in fata tuturor colegilor. Si poate era mandru omul nostru. Eu, cu inca o replica doua pregatite, clipeam incurajator, plimandu-mi ochii intre pupilele lui si statia care se incapatana sa ramana nemiscata agatata de centiron, la sold. Insa salvarea a aparut in persoana unui coleg care a venit si i-a explicat ca misiunea lui luase sfarsit. Ca puteam fi lasati sa intram. Am profitat, fara prea multe regrete, de pole-position-ul pe care mi-l daduse schimbul de replici fata de restul competitorilor intru popcorn si m-am infiintat primul la bar. Aici lucrurile au functionat ca unse. In cateva zeci de secunde aveam tot ce-mi trebuia ca sa-mi tin mandibula ocupata timp de 3 ore, cat dura filmul. Exces de sare sau zahar?! Nu ma intereseaza pe mine asta!

Intre timp mai erau 3-4 minute pana sa inceapa filmul. Arunc o privire peste umar. E clar ca n-aveau cum sa intre toti inante sa inceapa filmul… Ma rog. Ma indrept hotarat catre intrare. Unde dau peste alt cerber. Alta fizionomie, aceeasi privire, aceleasi cosuri de gunoi ca asistenti. Hm… Cu bratele pline, deja un pic enervat, intru imediat in inclestare:

– Acum de ce ne mai tineti aici?!

– Nu e gata sala, inca.

Ha! Te-am prins. Am mai trecut prin asta. Te-am halit, prietene. Esti al meu. Ma asigur ca e lume in jurul meu, astfel incat sa pot sa am niscaiva suporteri, trag aer in piept si incep tirada:

– Dumneavoastra chiar va bateti joc de noi!? Dupa ce dam zeci de lei pe bilete, ne obligati sa stam la coada ca vitele la taiere, in timp ce voi nu sunteti in stare sa pregatiti sala. E clar ca sunteti incompetenti, dar noi ce vina avem. Filmul incepe peste doua minute si nu se va putea sa intram cu totii pana incepe.

Din spatele meu se auzeau deja niste “da dom’le asa e!” incurajatoare. Cerberul 2 se cam pierduse putin cu firea, ca nu se astepta la o asemenea sarja. Il vedeam cum se chirceste si se pregateste sa se ascunda in spatele unei replici de genul “eu decat stau aici, n-am hotarat io…”. Cand din spatele lui apare o tanara domnita, care isi ingheata un zambet pe fata si ma intreaba care e problema. Eu schimb rapid coordonatele tirului si ma indrept spre ea. Doar ca fata are ceva training de relatii cu publicul, pentru ca nu se pierde sub tirada mea de mai sus, repetata si deci augmentata stilistic si ca volum. Ca orice om din bransa, se agata de prima fisura aparuta in discursul meu.

– Nu mai sunt 2 minute. Ca la si 5 incepe filmul, zicea ea triumfatoare aratandu-mi ora de incepere printata pe o foaie cu programul destinata angajatilor.

– Ba sa am pardon, ca poate la si 5 incepe la dumneata pe foaie, dar pe site ora de inceput e 19:00. Nici mai devreme nici mai tarziu. Asa ca mi s-ar parea de bun-simt sa modificati pe site sau sa incepeti la timp. Ca doar de-aia dam atatia bani pe bilet, ca sa fim informati corect.

In spatele meu erau deja cativa oameni dornici sa se implice si ei in discutie. Fata pierdea teren rapid. Ma asigura de faptul ca va depune o plangere in numele meu si spala putina rapid, lasandu-ne sa latram la luna. Intre timp pe culoarul ingust se ingramadesc cerberi care aduc lazi intregi de ochelari si incep sa le distribuie. Intram cu totii in sala, dupa ce statuseram la trei cozi. Ok, hai cu filmul. DAR NU!!!

Unul din baietii care lucreaza acolo a scos o foaie botita din buzunar, a clipit chior in lumina reflectorului care ii batea direct in fata, facandu-l centrul unei atentii semi-amuzate pe care nu si-o dorit. Cu foaia in mana tremuranda si cu ochii coborati pe randurile pe care le avea de citit, omul nostru a inceput sa buchiseasca despre filmul pe care il aveam de vazut si despre cum putem evita starea de rau pe care s-ar putea sa ne-o dea I-Max-ul. Nimeni nu l-a ascultat. Nimanui nu i-a pasat de el. Cu toate astea, sunt sigur ca aceleasi informatii puteau fi date de o voce inregistrata in boxe, in timp ce lumina din sala se stingea treptat. Ca sa nu-l mai chinuiasca degeaba pe saracul baiat.

Io nu zic… orice inceput e greu. Dar ceea ce se intampla la I-Max-ul din AFI Palace demonstreaza clar ca oamenii care organizeaza trebusoara acolo au ideea de customer-care bine ascunsa prin vreo galetusa de popcorn. Ca e clar ca ii doare in scaunul de cinema de clienti. Printre care eu nu ma mai numar, pana nu se schimba ceva pe acolo.

    1. Daniela 26 January 2010
    2. Fata din umbra 26 January 2010
    3. RalucaEA 26 January 2010
    4. justme 27 January 2010
    5. Sirg 27 January 2010
    6. danfintescu 27 January 2010
    7. Sirg 28 January 2010
    8. Valentina 30 January 2010
    9. 25 1 February 2010
    10. danfintescu 9 February 2010

    Add Your Comment

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.