Primul pas este sa vrei sa mergi la IMAX. Si evident ca vrei. Ca doar e coscogea ecranul si feeling-ul nu se compara cu nimic. Si de-abia astepti. Si te astepti sa fie ceva de care sa-ti aduci aminte cu placere. Prima oara cand am fost io la IMAX. Ba, ce frumos. Tocmai de-aia am ales Avatar pentru etapa asta importanta a vietii mele de cinefil. Ca doar e film nou, foarte bun zice-s-ar. Dar despre film intr-un alt post.
Am ajuns, am luat bilet si mi-am indreptat pasii spre capatul culoarului unde se vedea marele logo si o mare de oameni. Ma uit la ceas, mai aveam 10 minute pana sa inceapa filmul. Voiam nachos si popcorn si suc… adica intreaga orgie semi-toxica si extrem de gustoasa de la film. Am intrat in grupul compact din fata intrarii si mi-am facut loc destul de usor pana in fata, ca sa vad care era obstacolul de netrecut care ma despartea de tejgheaua de unde puteam achizitiona produsele cu care sa-mi bat joc de sanatatea mea. Erau 3. Doua cosuri de gunoi nichelate si stralucitoare il incadrau pe el. Pe Cerber. Ochii blanzi dar hotarati, din care lipsea orice gand, te faceau sa crezi ca omul e in transa. Poate chiar era. Nu prea mi-a pasat.
– Buna seara, zic. Nu va suparati ca va intreb, dar de ce ne tineti aici afara? Mai sunt 10 minute si incepe filmul. Suntem cateva zeci de oameni care am vrea sa ne cumparam popcorn.
Cu greu privirea s-a mutat din gol catre mine. A clipit de cateva ori incurcat. Oare chiar eram primul client care se plangea?…
– N-am cum sa va las inauntru. Nu e gata sala inca.
Iar punctul de dupa inca a fost mare cat un sens giratoriu. Din punctul lui de vedere discutia era terminata. Nu mai era nimic de zis. Daca sala nu e gata, nu intri. Finala ca o sentinta la moarte. Asa a sunat replica lui. Doar ca eu nu sunt fiul meu mamei mele degeaba. O replica de genul asta il trezeste imediat pe Don Quijote, care doarme de obicei, ascuns prin vreun cotlon al personalitatii mele. Mi-am luat un zambet neutru si am incercat, fara prea mari sperante, ca prim argument, logica:
– Dar eu nu vreau sa intru in sala. Eu vreau acolo, la bar, ca sa-mi iau popcorn, nachos si un suc. Iar daca voi ne dati drumul buluc ca vitelor in ocol cu 5 minute inainte sa inceapa filmul, ne vom imbluzi la coada, ne vom imbranci in sala ca sa ne asezam si vom sfarsi cu totii foarte nervosi.
– Dom’le, n-am ce sa va fac! Nu io am hotarat!
Bun. Din replica lui deducem doua lucruri: in primul rand ca ii place sa termine conversatiile dintr-o singura replica, iar in al doilea rand, deloc surprinzator, logica nu avea rost in cazul de fata. Poate nici in altele care ar implica prezenta cerberului bland si hotarat precum un zimbru, sau poate alt animal domestic din aceeasi specie. Astfel incat am lasat zambetul la o parte si i-am zis:
– Pai atunci hai sa facem asa: cheama dumneata pe cine a luat hotararea asta sau, in orice, caz, pe cineva cu putina putere de decizie.
Na, ca l-am incurcat! Pai cum sa plece?! Pai si aici cine ramane? Daca suntem oameni rai si ne repezim precum o cireada dezlantuita asupra barului. Sau, si mai rau, in sala, acolo unde de fapt am fi avut tot dreptul sa fim! Clipea omul meu. Nehotarat. Nu stia ce sa zica. A baiguit insa:
– N-am cum sa plec de-aici.
– Noroc ca ai statie si poti spune acolo ca ai un client nefericit si enervant pe cap. Ce zici?
Mda… deci ziua lui nirvanica tocmai se schimba intr-un cosmar. Iar cosmarul eram eu. Sa spuna asta in statie insemna sa se recunoasca infrant de situatie in fata tuturor colegilor. Si poate era mandru omul nostru. Eu, cu inca o replica doua pregatite, clipeam incurajator, plimandu-mi ochii intre pupilele lui si statia care se incapatana sa ramana nemiscata agatata de centiron, la sold. Insa salvarea a aparut in persoana unui coleg care a venit si i-a explicat ca misiunea lui luase sfarsit. Ca puteam fi lasati sa intram. Am profitat, fara prea multe regrete, de pole-position-ul pe care mi-l daduse schimbul de replici fata de restul competitorilor intru popcorn si m-am infiintat primul la bar. Aici lucrurile au functionat ca unse. In cateva zeci de secunde aveam tot ce-mi trebuia ca sa-mi tin mandibula ocupata timp de 3 ore, cat dura filmul. Exces de sare sau zahar?! Nu ma intereseaza pe mine asta!
Intre timp mai erau 3-4 minute pana sa inceapa filmul. Arunc o privire peste umar. E clar ca n-aveau cum sa intre toti inante sa inceapa filmul… Ma rog. Ma indrept hotarat catre intrare. Unde dau peste alt cerber. Alta fizionomie, aceeasi privire, aceleasi cosuri de gunoi ca asistenti. Hm… Cu bratele pline, deja un pic enervat, intru imediat in inclestare:
– Acum de ce ne mai tineti aici?!
– Nu e gata sala, inca.
Ha! Te-am prins. Am mai trecut prin asta. Te-am halit, prietene. Esti al meu. Ma asigur ca e lume in jurul meu, astfel incat sa pot sa am niscaiva suporteri, trag aer in piept si incep tirada:
– Dumneavoastra chiar va bateti joc de noi!? Dupa ce dam zeci de lei pe bilete, ne obligati sa stam la coada ca vitele la taiere, in timp ce voi nu sunteti in stare sa pregatiti sala. E clar ca sunteti incompetenti, dar noi ce vina avem. Filmul incepe peste doua minute si nu se va putea sa intram cu totii pana incepe.
Din spatele meu se auzeau deja niste “da dom’le asa e!” incurajatoare. Cerberul 2 se cam pierduse putin cu firea, ca nu se astepta la o asemenea sarja. Il vedeam cum se chirceste si se pregateste sa se ascunda in spatele unei replici de genul “eu decat stau aici, n-am hotarat io…”. Cand din spatele lui apare o tanara domnita, care isi ingheata un zambet pe fata si ma intreaba care e problema. Eu schimb rapid coordonatele tirului si ma indrept spre ea. Doar ca fata are ceva training de relatii cu publicul, pentru ca nu se pierde sub tirada mea de mai sus, repetata si deci augmentata stilistic si ca volum. Ca orice om din bransa, se agata de prima fisura aparuta in discursul meu.
– Nu mai sunt 2 minute. Ca la si 5 incepe filmul, zicea ea triumfatoare aratandu-mi ora de incepere printata pe o foaie cu programul destinata angajatilor.
– Ba sa am pardon, ca poate la si 5 incepe la dumneata pe foaie, dar pe site ora de inceput e 19:00. Nici mai devreme nici mai tarziu. Asa ca mi s-ar parea de bun-simt sa modificati pe site sau sa incepeti la timp. Ca doar de-aia dam atatia bani pe bilet, ca sa fim informati corect.
In spatele meu erau deja cativa oameni dornici sa se implice si ei in discutie. Fata pierdea teren rapid. Ma asigura de faptul ca va depune o plangere in numele meu si spala putina rapid, lasandu-ne sa latram la luna. Intre timp pe culoarul ingust se ingramadesc cerberi care aduc lazi intregi de ochelari si incep sa le distribuie. Intram cu totii in sala, dupa ce statuseram la trei cozi. Ok, hai cu filmul. DAR NU!!!
Unul din baietii care lucreaza acolo a scos o foaie botita din buzunar, a clipit chior in lumina reflectorului care ii batea direct in fata, facandu-l centrul unei atentii semi-amuzate pe care nu si-o dorit. Cu foaia in mana tremuranda si cu ochii coborati pe randurile pe care le avea de citit, omul nostru a inceput sa buchiseasca despre filmul pe care il aveam de vazut si despre cum putem evita starea de rau pe care s-ar putea sa ne-o dea I-Max-ul. Nimeni nu l-a ascultat. Nimanui nu i-a pasat de el. Cu toate astea, sunt sigur ca aceleasi informatii puteau fi date de o voce inregistrata in boxe, in timp ce lumina din sala se stingea treptat. Ca sa nu-l mai chinuiasca degeaba pe saracul baiat.
Io nu zic… orice inceput e greu. Dar ceea ce se intampla la I-Max-ul din AFI Palace demonstreaza clar ca oamenii care organizeaza trebusoara acolo au ideea de customer-care bine ascunsa prin vreo galetusa de popcorn. Ca e clar ca ii doare in scaunul de cinema de clienti. Printre care eu nu ma mai numar, pana nu se schimba ceva pe acolo.
Cam lunga postarea…era sa n-o citesc, dar am vazut spatii printre randuri si m-am razgandit…si nu-mi pare rau. Imi place gandurile autorului, pe cand o carte? Si astept descrierea filmului ca pe mine trailerul nu ma multumeste deloc…
De ce te mai mira chestiile astea?
Eu am patit ceva asemanator tot in AFI palace, adica la cei de la Cinema City, chiar daca nu la IMAX. Adica ne-au tinut la usa vreo 10 minute chiar pe motiv ca nu e sala gata! Nu stiu ce vrea sa insemne asta…
Apoi la noi s-a intamplat alta faza… eram la Sherlock Holmes si fix la mijlocul filmului cand era mai interesant, s-au aprins luminile si s-a oprit filmul. Na, surpriza! Am stat asa nedumeriti vreun minut pana s-a stins iar lumina si a inceput sa ruleze iar filmul…
Si mie mi se par foarte neprofesionali.
Scuze ca postez aici, desi nu are nici o legatura…dar tre’ sa-ti fac o mica observatie, legat despre ce ai zis azi in emisiune privitor la mariajul la 15 ani. Ei bine, el exista, in cazul fetelor (femeilor)…sunt cazuri “speciale”in care o fata se poate casatori legal la 15 ani, iar la 16 ani deja nu mai are nevoie de acordul parintilor. O seara buna !
E ciudată situaţia, la Timişoara la cinematograful din Mall (unde rulează Avatar 3d) poţi să îţi cumperi tot ce vrei înainte de film, pentru că zona controlată de băieţii aia e separată de nachos şi toate alea. Dar şi pe noi ne-au ţinut mult, timp în care oamenii şi-au halit nachos de nerăbdare şi poftă.
Sincer, sunt bune chipsurile alea, dar chiar nu merită 12 lei sau cât face o porţie. Plus că nu înţeleg de ce trebuie să ronţăi şi mai ales să bei la un film de 3 ore. Ca să îţi vină să te pişi tocmai când e filmul mai interesant?
@Daniela Descrierea filmului nu va fi foarte amanuntita pentru ca s-au scris deja mii de recenzii. Insa e de bine, sa stii…
@fata din umbra O sa ma mire toata viata. Atunci cand nu ma vor mai mira cred ca ar fi cazul sa ma sperii…
@RalucaEA Mai, sincer sa fiu… mie Cinema City de la Afi Palace mi s-a parut ok. Cu IMAX-ul am avut ce-am avut.
@Sirg Eu am rezistat. Chiar daca eroic… Dar am rezistat 3 ore. Mi se pare cool sa rontai la film. O faci acasa, vorba aia… de ce sa nu o poti face si la cinema. Am vazut la Timisoara ca poti sa-ti iei popcorn chiar daca nu mergi la film, chestie care mi se pare foarte tare.
Mie mi se pare firesc să poți cumpăra nachos, popcorn și toate alea fără ca să intri la film, adică e în interesul lor să vândă, altfel ce eficiență are un punct de vânzare din ăsta care operează doar 5 minute la fiecare 3 ore? 🙂
P.S. Eu nu ronțăi nici când mă uit acasă la filme, decât dacă filmul e prost. Mă prinde filmul și uit să mai ronțăi. Plus că odată am băut cola la Indiana Jones (cel mai nou) și a trebuit să mă duc la budă când era mai interesant, așa că de atunci nu mai beau nimic la cinema!
Stii ceva? Eu la Craiova am de ales intre 2 cinematografe: unul Patria, fara scaune confortabile si cu ecranul ca pe vremea raposatului, sunet f. prost (ce surround, poate cu putin noroc stereo, dar de obicei mono) si al doilea, Modern, unde panza e un pic (doar un pic rupta).. Uneori ne inghesuim ca vacile chiar si la amaratele astea de cinematografe, pentru ca nu avem de ales. La Iamx nu am fost, dar stiu craioveni care au plecat 3-400 de km sa vada un Avatar acolo.. ca aici nu ai ce face..
Eu mi-am luat plasma de 82 dar nu e suficient pentru Avatar, si cred ca ma intelege orice stiutor…
Asa ca… vorbeste pentru noi, comunitatea frustratilor fara cinema din Craiova, si spune-le celor de Imax ca-l vrem noi pe Cerber, daca asta e conditia sa avem 3d maaare si la noi in jalnica provincie.
(De mentionat ca eu una sunt un pic insarcinata in 8 luni si nu pot face drumul la Bucuresti pentru un film, si nici sezutul pe scaunele de lemn rupt fara buret sub fundulet de la noi din cinematografe nu pot practica)…
SA VINA CERBERUL!!!!!!
@Valentina: in curand se va intampla minunea si in Craiova si nu va mai trebui sa bateti atatea sute de km pentru a vedea un film la cele mai inalte standarde 🙂 So I’ve heard 😉
Sa ai o nastere usoara si un bebe sanatos si frumos!
@Valentina Imi pare rau ca e asa in Craiova. Insa, pe de alta parte, asta nu inseamna ca tre’ sa stau sa inghit tampeniile unor manageri incuiati la minte de aici, din Bucuresti. Bafta cu bebele si nu-ti mai face sange rau. Ca se streseaza si el. 🙂