Era cât pe ce s-o dau pe placa aia cu “uite dom’le încă un film care nu-i rău deloc, deși nu are niciun falnic star cu care să se dea mare”, da’ noroc că m-am oprit. Aruncându-mi ochii peste filmografia actriței principale, mi-am dat seama că o cam dădeam în bară. Mam’zela Chloe Grace Moretz, cu nici 20 de primăveri la răboj, e pe val. După ce în 2013 a fost Carrie aia a lui Stephen King într-un film dubios de prost (da’ oricum, a avut rol principal carevasăzică), anul acesta a mai prins două. Ăsta despre care nici n-am apucat să vă povestesc, plus cel din Equalizer, film despre care (la ce viteză am) probabil că voi scrie hăt încolo, pe când patria noastră va avea un nou președinte.
Așaaa! Filmul merge pe ideea din Sixth Sense care deja începe să devină clasică: cea a mortului pe care nu-l vede nimeni. Spun clasică pentru că, de la ăla micu’ de-l apuca frigu’ când vedea strigoi, s-au creat tot felul de variațiuni pe tema asta. S-a ajuns la un moment dat până la o familie de fantome care habar n-avea de ce nu o bagă nimeni în seamă dintre cei vii, chestie care mi s-a părut un pic exagerată. Dar hai să nu dezgropăm morții (ce-mi plac calambururile mele!) și să ne întoarcem la “If I Stay”. Un alt șablon pe care îl urmează scenariul de față este cel al începutului de film în care descoperim familia ideală. Parcă și aud vocea aia groasă, de promo american clasic, cum duduie insinuant: “Era o familie americană perfectă, în care toți se iubeau și se respectau. Totul părea să meargă de minune până într-o zi când… n-a mai fost așa.”
Păi chiar n-a mai fost. Totul, începând cu mașina familionului, se dă peste cap. Unii mor, alții agonizează… mă rog! Cert e că fata Chloe rămâne aninată între viață și moarte, blocată într-un spital de urgență. Subiectul e darnic. Se poate broda aproape la nesfârșit pe tema asta. Și nu susțin nicio clipă că ar fi un film prost. Doar prea cuminte. Adică… Pe bune acuma! Dintr-un tată baterist de rock însurat cu o mamă groupie iese o fată cuminte și frumoasă care se cuplează cu un vocal dintr-o trupă de rock care dă de succes și nimeni nu se îmbată, nu se droghează, nu se bate și nu își testează limitele sexualității? Se cam ciobește credibilitatea oleacă aici…
Pe de altă parte, scenariul chiar e bun. Te ține în priză, ba, dacă te prinde într-o zi în care ești emotiv, s-ar putea să-ți și umezească ochii pe alocuri. E de văzut filmul, deși nu-l trec în top 10 filme de anul ăsta.
