Începător. Mereu în altă parte.

eu-la-scoala

În urmă cu vreun an mă întâlneam cu Cristi Ochiu într-un restaurant din Piața Operei să stăm puțin de vorbă. Fiecare aveam câte o idee de împărtășit celuilalt. Nu mai știu cât era ceasul, ce am comandat, dacă a fost mâncarea bună, cine a plătit. Nu mai știu nici măcar despre ce idee i-am povestit eu lui.

Propunerea lui Ochiu, de a deveni asociatul lui în Forward Agency, m-a lăsat paf. Am plecat de la acea întâlnire încercând din răsputeri să-mi stăpânesc instinctul de a chiui de bucurie. Pe post de duș rece, îmi căutam prin minte toate motivele care mă făcuseră în urmă cu câțiva ani să îmi închid propria agenție de management și impresariat. Le găseam, dar parcă nu prea stăteau în picioare. Evident că i-am acceptat propunerea și am început imediat să lucrăm împreună. Am tăiat, conceput și creat, am râs, ne-am revoltat și ne-am contrazis.
Doar că eu, dragii mei, nu-s normal la cap. De o vreme, ceva îmi dă ghes să o apuc pe un alt drum, care nici mie nu-mi e foarte clar conturat încă. Știu sigur că nimeni nu a mai luat-o vreodată pe aici, așa că nu vă pot spune de pe acum dacă sunt monumente funerare, statui închinate victoriei sau mori de vânt chestiile alea care se întrezăresc la capătul lui.
Știu doar că nu mă pot stăpâni. Trebuie să rămân credincios devizei pe care singur mi-am găsit-o: începător, mereu în altă parte. Rămâne doar de aflat dacă această “altă parte” este locul în care mi-a fost scris să ajung sau o cu totul alta decât cea în care ar fi trebuit să fiu.
Ce-a zis Ochiu când i-am povestit? M-a privit lung, în tăcere, așa cum face de obicei atunci când mă înflăcărez și mă avânt în teoriile și strategiile mele de visător incurabil. Apoi l-am văzut cum îmi cântărește planurile cu mintea lui de om hârșâit prin jungla muzicală mioritică. Apoi mi-a zâmbit. În cele din urmă s-a entuziasmat în felul ăla al lui sincer și altruist.
Voi rămâne aproape de Cristi și de orice proiect în care va dori să mă implice pentru că, în lunile în care am lucrat împreună, am descoperit în el un prieten drag și un om la fel de pasionat ca mine de industria muzicală. Atunci când stăm de vorbă, reușim o performanță rară în ceea ce ne privește pe noi: să ne temperăm, echilibrăm și completăm unul pe celălalt.
În Forward am întâlnit oameni tare mișto. Le mulțumesc lui Bogdan și Mădălin pentru felul simplu și frumos în care m-au primit, pentru încrederea pe care mi-au acordat-o imediat și necondiționat, pentru prânzurile de vizavi.
Tot în Forward s-a întâmplat un lucru absolut minunat și, pentru mine, incredibil. Am devenit fanul unui artist român. Dar fan în cel mai adevărat sens cu putință. Despre asta, însă, vă povestesc săptămâna viitoare.