Daca exista vreun actor a carui revenire sa o admir, este aceea a lui Robert Downey Junior. Acum cativa ani, omul era o ruina narcotica de care se facea misto mai abitir decat de Charlie Sheen. Iar acum este fericitul posesor al unei energii care cu siguranta ca ii face pe multi colegi de breasla mai tineri sa il suspecteze de niscaiva magie. Nu stiu daca din punct de vedere al strategiei carieristice seria Iron Man ii va face nemaipomenit de bine, dat fiind faptul ca de obicei super-eroii raman cu mantia agatata pe umeri cam orice rol ar juca. Da, stiu, Iron Man n-are mantie, vorbeam metaforic.
Din toata seria asta aparent interminabila de filme cu super-eroi menita sa gadile ego-ul sifonat al cainelui mondial de paza al lumii, cred ca Iron Man este favoritul meu. Asta pentru Iron-ul din titlu nu provine neaparat de la conserva hiper-inteligenta in care se imbraca personajul principal, ci pare si o abreviere a notiunii de auto-ironie. Baiatul asta se ia la misto cu succes si umor fin. In plus, atunci cand si-o ia pe coaja, si-o ia convingator. Mult mai convingator ca altii.
Don Cheadle (care orice-ar face, tot in drama se potriveste mai bine, parerea mea) si Gwyneth Paltrow sunt servanti devotati ai posesorului de rol principal. Ca observatie bazata strict pe gustul personal, mi-ar fi placut ca doamna Paltrow (ca la varsta ei, altfel nu-mi mai permit sa-i spun) sa aiba o partitura mai consistenta, ca tot frumoasa si talentata este, chiar daca a trecut de 40 de ani. La finalul filmului apare o singura intrebare: daca se va face si partea a patra, ce nazbatii vor fi in stare sa mai inventeze scenaristii, ca un roi de Iron Mani zburatori care se ataseaza de cine nimeresc, o avem pe ea in costum, pe Don Cheadle in postura de super-erou, batalii aeriene intre tot felul de drone si de oameni la conserva am avut deja… Nu prea mai stiu incotro te poti indrepta de aici.
