Colectia Cotidianul a scos un Asimov. E destul de greu sa gasesti carti scrise de acest guru al genului SF care sa nu fie intr-un fel prinse in actiunea celor doua mari serii scrise de el: Fundatia si Robotii. Iar pentru un cititor care nu a mai citit niciodata vreo carte din oricare din aceste serii, adaptarea la limbajul si la termenii pe care Asimov ii socoteste deja uzuali e putin dificila. Ei bine, desi cuprinde o multime de elemente care se regasesc in mai toate cartile sale: robotii care ajung pana la urma sa fie o amenintare pentru omenire prin insusi faptul ca omenirea depinde prea mult de ei, sau problemele politice pe care le-ar avea Pamantul atunci cand organizarea umana atinge nivelul galactic, Soarele gol este inainte de toate un excelent roman politist.
Un detectiv de pe Pamant (planeta socotita drept inferioara de civilizatiile umane stabilite de mii de ani pe alte planete) este chemat sa ancheteze o crima petrecuta pe o lume ideala, Solaria, unde oamenii traiesc izolati, deserviti doar de roboti, pe niste domenii imense, bucurandu-se de bogatie si liniste. Crima este prima din istoria plantetei, ceea ce inseamna ca ei sunt nevoiti sa “importe” un detectiv.
Romanul este excelent construit, cu o intriga politista captivanta, care se bucura de un mare avantaj: este plasata intr-o alta lume, ceea ce inseamna ca, aproape la fiecare rand, descoperi mirat chestii noi pe care capacitatea lui Asimov de a crea lumi noi si fascinante le imbraca intr-un limbaj comun si usor accesibil.
Una din cartile mele preferate.
(am sapat in blog ca sa vad ce scriai acum un an) 🙂
:-)) Este intr-adevar o carte foarte misto. Si eu mai fac chestii din astea… Mi se pare foarte tare.