Isteria biletelor pe de-a moaca

NewOrleansConcertTicketCA073a

De-as fi vreodata organizatorul unui mare concert, desi ma indoiesc, cred ca grija mea cea mai mare ar fi cum sa stavilesc hoarda de navalitori care nu cer pamant si apa, ci isi cer dreptul la bilete gratuite. Pentru aceia dintre voi care nu stiu despre ce vorbesc aici, va pun in tema imediat. Ceilalti, care v-ati prins unde bat azi, puteti sari direct la paragraful doi sau, daca musca va striveste prea tare caciula, puteti sa nu cititi mai departe sau sa cititi si apoi sa ma si injurati in gand, cu voce tare in absenta sau privindu-ma in ochi, dupa cum va vine la indemana. Asadar, orice organizator de concerte care se bazeaza pe vanzarea de bilete ca fiind una din sursele sale de venit, are de dat o serie de gratuitati. Unele sunt prevazute in contractele pe care acesta le incheie cu diversi parteneri (sponsori, firma care asigura sunetul, hotelul care asigura cazarea, media partenere etc), altele sunt obligatii fara numar: autoritati locale care au dat diverse avize, rude, prieteni, rude de-ale diversilor prieteni, artisti romani, senatori, deputati, directori generali de prin ministere si asa toooot mai departe.

Desi biletele se pun in vanzare cu mult timp inainte de orice fel de concert important, desi marile evenimente sunt atat de promovate incat n-ai cum sa nu-ti rotesti ochii prin propria-ti urbe fara ca pupila sa-ti adaste pret de cateva clipe asupra unui afis, outdoor, mash sau orice fel de alta modalitate de publicitate stradala a fost conceputa pana in zilele noastre, desi radiourile, presa si prietenii de pe facebook nu mai contenesc in a anunta, a se bucura in grup, a planui toate detaliile, ei bine, desi toate astea, exista oameni care se vor trezi cu una-doua zile de concert ca vor si ei. Si nu numai ca vor, dar vor gratis. Si uite-asa din sertarul cu amintiri prafuite sunt extrase si atent periate vechi grade de rubedenie, prietenii adolescentine demult apuse, servicii facute intr-un trecut fantomatic ce nu si-au primit niciodata contraserviciul. Se trag adica toate formele de sfori posibile si imposibile. Pentru ce? Pentru un bilet gratis la un concert.

Poate nu imi intelegeti inca revolta. E normal. Am uitat sa mentionez esentialul. Acesti oameni care se dau de ceasul mortii pentru a obtine o bucatica de carton gratis, carton ce le inlesneste accesul la cantare, sunt, in cea mai mare parte a lor, oameni pentru care pretul biletului reprezinta un mizilic. Ei sunt in stare sa cheltuiasca suma respectiva la o cafea dupa o sedinta nu foarte obositoare de shopping. Astia-s banii pe care ii dau intr-o seara in club spaga ospatarului si baiatului de la parcare.

Nu? Nici acum nu va e clar de ce ridic o spranceana a neintelegere revoltata? Ok. Sa ne intromisionam mai adanc in detalii. Fiecare dintre acesti oameni ocupa un post de raspundere intr-un business, oricare ar fi el. De la ei te-ai astepta sa fie primii care inteleg ca omul care organizeaza evenimentul conduce, ca si ei, o afacere. Are intentia, carevasazica, de a scoate cumva profit. Oare cata mocangeala ar fi bogatii vanatori de tichete gratis dispusi sa acorde in ceea ce priveste propria lor afacere in virtutea oricareia din nobilele motivatii care, pentru ei in calitate de clienti, par perfect justificate intru obtinerea unui bilet pe degeaba?

Intamplarea face ca viata sa ma fi adus de mai multe ori aproape de centrul nevralgic al problemei, adica locul de unde pleaca biletele gratuite, in ziua imediat urmatoare concertului. Va rog sa ma credeti ca nu putine sunt plicurile pentru care s-a trudit persuasiv ore intregi la telefon, pentru care cutarescu l-a sunat pe cutare din partea lui cutaritza, pentru care solicitantii au fost gata sa declare iubire vesnica binefacatorului, plicuri pe care nimeni n-a venit sa le ridice de la receptie, unde isi asteptau, demne ca niste decoratii post-mortem, fericitii posesori. Sa fie oare doar gloria marturisirii la o masa de convivi ca ai bilet la „X” concert? Sa fie doar o proba a muschilor relationali? De ce sa te agiti, sa te lupti, sa castigi si apoi, ma scuzati de expresie, sa nu finalizezi?

M-am gasit si eu in situatia in care persoane sa ma sune si sa-mi solicite bilete la anumite concerte doar pentru ca lucram intr-un loc a carui imagine era asociata intr-un fel sau altul cu evenimentul in speta. Si pentru ca acelor oameni le datoram diverse, marturisesc ca am cumparat biletele pe care apoi le-am oferit ca si cand ar fi fost gratuite. Asta pentru ca milogeala universala din jurul colegului sau colegei care avea ghinionul sa fie insarcintata cu distribuirea mocangelii, exasperarea in cea mai pura forma pe care o vedeam in acei ochi de om persecutat la sange si, poate, un pic prea mult bun-simt m-au facut sa nu ma alatur cetei de cersetori poleiti cu aur, giuvaeruri si relatii adecvate.

La final ma intreb, natang, oare cati copii, elevi si studenti sarmani, care iubesc acel artist cu adevarat ar putea fi bucurati dincolo de orice imaginatie daca ar primi bilete gratuite, iar toti spilcuitii si pilosii ar face insesizabilul (din punctul lor de vedere) efort financiar de a-si cumpara un bilet?

E doar o intrebare.