Care aveți ochii obosiți sau prea multă treabă, găsiți articolele în variantă audio pe YouTube, SoundCloud și iTunes. Unde vă simțiți voi mai acasă, dați cu subscribe încrezător întru bucuria unui autor. Mandea!
Compania de management James Grant Group (JGG), cu afaceri de ambele părți ale Atlanticului, a cumpărat cu cățel și purcel compania 10 Management, cu sediul în Londra.
10 Management este firma care se ocupă de managementul celor de la Take That de un car de ani și este condusă de fondatorul său, Jonathan Wild. Ei au reprezentat boy band-ul britanic care a cam rupt recorduri pe genunchi încă de la formarea sa, în 2006.
Se pare că JGG va reprezenta atât Take That, cât și carierele solo ale lui Gary Barlow, Mark Owen și Howard Donald. Mișcarea asta este prima mare achiziție a grupului de la fuziunea sa cu Deckstar, care a valorat mai bine de 20 de milioane de dolari. Deckstar, care are grijă de artiști cum ar fi Blink 182 și Steve Aoki, continuă să fie condusă de fondatorii săi, Lawrence Vavra și Matt Colon, sub umbrela JGG.
În plus față de Deckstar, JGG mai operează alte două divizii de management distincte: Hall or Nothing (Manic Street Preachers, The Script) și propria operațiune James Grant Music (Luis Tomilson, James Arthur).
În plus, JGG mai reprezintă și alte personalități din lumea sportului și a entertainmentului. E o firmă “mititică”, având 250 de angajați în Marea Britanie și State și peste 1.000 (una mie, boss!!!) de clienți. Există 3 entități care dețin James Grant Group: angajații, senior managementul și Metric Capital.
Director Executiv al JGG, Neil Rodford, a declarat: “Sperăm și credem că putem consolida mai multe companii de management artistic – prin achiziții sau prin angajări individuale – și astfel devenim de fiecare dată mai mari decât suma părților ce ne compun. Banii nu sunt o problemă pentru noi atunci când vine vorba de expansiune – trebuie doar să găsim mediul propice și să ne potrivim acolo.”
De ce m-am gândit eu că ar fi bine să aflați voi vestea asta care pe noi, românii, ne afectează mai puțin decât scorul pe care îl scot vajnicii tricolori ce se cred fotbaliști la următorul amical? Păi motivul e cam singurel, săracul. Pentru a sublinia încă o dată tendința de coagulare a pieței. Managementul e o afacere extrem de personală, iar mișcările în segmentul ăsta de piață sunt rare și provin în principal de la artiști care se hotărăsc să își schimbe echipa.
Dacă până și în domeniul ăsta se grupează lumea, cred că ziua în care vom avea în industria muzicală Pepsi, Coca Cola și o mulțime de sucuri artizanale faimoase pe plan local este din ce în ce mai aproape. Încrucișați mental companiile din ce în ce mai obeze din industria muzicală cu buzunarele doldora de bani ale giganților tech și veți vedea că, devenind din ce în ce mai mari, uriașii care își fac banii din muzică reduc drastic numărul celor care îi pot păpa. Iar mega-uriașii tech cred că au cam început să saliveze, în timp ce își dau seama că în mâna lor se află fix castronul cu mâncare al music business-ului global.
