Pentru cei care cred că nu prea ai motive să te intereseze despre cine e și ce face L.A. Reid o să arunc repejor niște nume de case de discuri și artiști cu care a lucrat omu’ la viața lui, ca să înțelegem în ce ligă joacă. A condus LAFace Records, Def Jam Recordings, Epic Records, Arista Records, The Island Def Jam Music Group. A lucrat cu, găsit, lansat, relansat artiști ca: Babyface, Mariah Carey, Rihanna, Outkast, Jay Z, TLC, Kanye West, Justin Bieber. De fapt, titlul întreg al cărții cam explică despre ce e vorba: “Sing to Me: My Story of Making Music, Finding Magic, and Searching for Who’s Next”.
În “Sing to Me” el povestește mai multe (sau așa mi s-a părut mie) decât cam orice alt om din industria muzicală despre care am citit eu până acum. Poate doar autobiografia lui Quincy să mă fie cât de cât pe-aproape. Nu știu cât nu spune, nu știu cât de mult cosmetizează, dar de un lucru sunt sigur: despre business le povestește cam pe toate. O dovadă pentru asta sunt citatele multe pe care le-am pus eu deoparte, la păstrare, pentru când o fi nevoie de ele și pe care le găsiți, ca întotdeauna, la sfârșitul articolului. Una peste alta, cred că autobiografia lui L.A. Reid este una din cărțile care se pot foarte ușor transforma în manual de industrie muzicală.
Recunosc că, după ce l-am citit pe L.A. Reid, nu prea mai pot fi obiectiv. Din momentul în care el a recunoscut că e fan Outkast eu am devenit fanul lui. După ce lucrezi cu toți intergalacticii ăia… e mare lucru.
Ca mai toate cărțile despre industria muzicală, nici “Sing to Me” n-a fost tradusă în românește. Însă o puteți găsi pe Kindle aici.
Citatele mele preferate din “Sing to Me: My Story of Making Music, Finding Magic, and Searching for Who’s Next” sunt*:
“Niciodată nu știi de fapt ce cauți în timpul unei audiții; artiștii sunt diferiți, speciali în felul lor propriu. Trebuie să rămâi receptiv, deschis, dar fără să-ți pierzi simțul critic și nici pe cel analitic. E o combinație ciudată – să echilibrezi inteligența și intuiția și să fii capabil să sesizezi diferența dintre a avea o viziune și a avea o halucinație.”
“Poți să faci mai mulți bani în L.A. din întâmplare decât în Cincinnatti dacă îți propui.”
“Succesul nu reprezintă o știre. Doar dacă nimeni nu-ți dădea nicio șansă și tu ai devenit un succes. Altfel nu ajungi la știri.”
“Un lucru pe care îl știu despre muzica pop este că atunci când poți crea un personaj care trăiește în piesele tale, atunci ai reușit. Michael Jackson a dus ideea asta poate la cel mai înalt nivel la care a reușit vreodată un artist. El era mănușa. Era pălăria. Era șosetele. Era jacheta cu paiete. El era Moonwalk. Când ești în stare să iei obiecte obișnuite precum pantofii, șosetele, mănușile, pălăriile și să-i faci pe oameni să zică în gând Michael Jackson atunci când văd acele obiecte, asta înseamnă să creezi un personaj.”
“Îți poți transforma piesele în hituri, poți să devii celebru, dar până nu ai creat un personaj n-ai spart codul creării unei culturi.”
“Să creezi o piesă nu seamănă cu procesul de producție al unei sticle de suc, unde produsul are deja succes și singurele probleme sunt legate de distribuție, marketing și vânzări. O piesă are nevoie de magie, iar acea magie nu e un sac fără fund. Nu e garantată. De multe ori am trimis artiștii înapoi în studio și n-au venit cu ceva mai bun – de cele mai multe ori s-a întâmpla așa, de fapt.”
“La un moment dat Jay (Jay Z, n. trad.) a venit la o probă pentru o trupă de copii pe care îi semnasem deja. ‘L.A.’, mi-a zis, ‘dacă trupa asta are un hit și e invitată la premiile Grammy, ai sta lângă ei?’ ‘Nu’, i-am zis. ‘Atunci n-ar fi trebuit să-i semnezi.'”
“Am știut întotdeauna că, dacă ții ușa deschisă și lumina aprinsă, până la urmă tot intră cineva extraordinar la tine în birou.”
“Când participi la o preselecție TV (la un talent show, n. trad.), ceva e deja greșit doar pentru că te-ai prezentat – e o concluzie pe care o pot trage de la bun început: că nu vei avea succes în muzică. Altfel de ce ai încerca să ajungi într-o emisiune TV?”
“Toate marile trupe și toți marii artiști cu care am lucrat, ca Outkast, Usher, TLC, Kanye West, Jay Z, Mariah, Rihanna, Babyface și toți ceilalți, toți au avut ceva în comun. Niciodată nu lucrau pentru a-și mulțumi cei mai de rând fani. Întotdeauna au lucrat într-un mod aspirațional.”
*traducerea îmi aparține
