Lecția de smerenie

smerenie

Să crezi sau nu în Dumnezeu este o alegere. Iar alegerea asta îl privește doar pe cel ce o face. Atât. Alegerea asta e mai personală decât orice alta făcută în viață, pentru că ea nu implică pe niciun alt om. La modul teoretic și ideal, dacă eu aleg să cred în Dumnezeu, lucrul ăsta nu schimbă viața nimănui cu absolut nimic. La fel și alegerea de a nu crede în Dumnezeu. Nici ea, teoretic, nu ar trebui să afecteze pe nimeni cu nimic. Eu cred, tu nu crezi. Nu contează nici cum îl cheamă pe Dumnezeu în care eu am ales să cred, nici pe cel în care tu ai ales să nu crezi. Credința sau absența ei nu ar trebui să ne împiedice să fim prieteni, să ne iubim, să ieșim la o bere. La fel cum eu aleg să țin cu F.C. Foresta Fălticeni și tu cu altă echipă, la fel cum eu n-aș purta niciodată tricoul ăla care ție îți place foarte mult.

N-am să intru mai mult în detalii despre credință. Am să vă repet că eu am ales să cred în Dumnezeu, că nu mi-e teamă nicio clipă să recunosc asta, că faptul că eu cred în Dumnezeu nu m-a împiedicat niciodată să fiu prieten cu oameni care cred într-un Dumnezeu pe care îl cheamă altfel decât pe al meu sau cu oameni care au ales să creadă că Dumnezeu nu există. N-am să comentez nimic legat de piesă. Am să vă las textul mai jos. Citiți-l cu atenție și încercați să-i înțelegeți sensul, apoi trageți voi concluzia:

„Azi-noapte am avut un vis
Catedrala Mântuirii Neamului Românesc era gata,
Iar eu..
M-am dus la catedrala, de dimineață, sa-l caut pe Dumnezeu
Nu l-am găsit, sunt convins că era acolo dar, pur si simplu, nu l-am gasit eu,
Deși l-am căutat până și-n sălile polivalente și-n cele douășpe lifturi și-n parcarea subterană
Și-n spațiile auxiliare. Nu l-am găsit,
Dar nu m-am mirat. Acolo, totuși, e o suprafață de unșpe hectare.

M-am dus în oraș să îl caut. Am ajuns în Centrul Vechi.
M-am gândit că acolo e puțin probabil să îl găsesc.
Așa că am luat-o încet-încet pe jos, pe cheiul Dâmboviței,
Ușor, așa, fără să mă grăbesc.
Și pân’ la urmă l-am găsit într-o biserică din lemn,
E una undeva pe-un deal

L-am văzut de la intrare.
N-a fost greu, biserica are 100 de mp în total.
Și cred că știu de ce l-am găsit aici.
Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul,
Lemnul si spatiile mici.

M-am trezit din vis și, ca orice creștin, m-am gândit
Ce înseamnă visul meu. Și am realizat
Că de fapt n-a fost un vis despre bugete, taxe sau donații.
Nici despre ce-ar trebui impozitat,
Nici despre școli, spitale, priorități,
Generalizari, adevăr absolut, opinii contrare,
Alb, negru, bine, rău, frumos, urât. Nu.
A fost un vis foarte simplu despre smerenie. Atât.

Habar n-am ce părere ai,
Habar n-am ce-o să zici
Eu cred ca dumnezeu prefera lemnul
Lemnul si spatiile mici”

Aceste detalii fiind stabilite, să ne întoarcem la industria noastră muzicală. Carevasăzică scoate trupa Taxi piesa cu spații mici. Și se umple virtualu’ românesc de cuvioși care apără, de atei virtuoși care atacă, de dreptcredincioși care înfierează. Am citit niște inepții debitate neașteptat de oameni cu neuroni simpatici; am citit noroi, ură și rahat mult și puturos. Unul dintre puținele lucruri normale pe care le-am citit a fost ce a scris Moise Guran.

grigore lese

Când a început lumea să cârtească, nenea Grigore Leșe și-a tras repede pe el capotul de mireasă virgină, a ridicat din sprâncenele stufoase a mirare ușor lezată și a zis că n-a știut în ce se bagă. Un fel de 23 august 1944 a făcut nenea Leșe. S-a dat repejor după cum bate vântul mai puternic și, în loc să țină piept întregii viituri de derapaj semantic alături de niște oameni ale căror intenții bune au fost murdărite de minți bolnave, a preferat să se spele pe mâini și să-și ia tălpile la spinare. Domnule Leșe, pe mine m-ați dezamăgit profund. Ceea ce vi s-a explicat despre piesa Taxi era adevărul, interpretările semidocților și întunecaților la suflet sunt cele greșite. Vă rog eu, citiți versurile pe care le-a scris Dan Teodorescu! De fapt… mai bine nu. Lăsați așa!

Screen Shot 2016-04-18 at 13.54.50

Trupa Taxi a reacționat corect. A dat videoclipul jos ca să îl scoată pe Grigore Leșe de acolo. Într-un comunicat scris de Dan Teodorescu ni se spun două lucruri: primul este că videoclipul se va întoarce, indiferent de părerea pe care o vor avea unii și alții despre această piesă; al doilea este că acest lucru se va întâmpla dupa Paște.

Hai să vorbim puțin despre declarația asta și ce înseamnă ea. Momentul în care Dan a postat acele cuvinte era unul excelent pentru a continua o campanie care ar fi creat și mai multă vâltoare. Toată lumea vorbea despre asta, toată lumea avea o părere și toată lumea era dornică să comunice despre acest subiect. Decizia lui Grigore Leșe ar fi putut fi cărniță de calitate superioară pentru a alimenta mai departe scandalul. Hai să ne înțelegem: s-a ajuns atât de departe, încât oameni pe care îi stimez personal și profesional calculau ROI-ul acestei acțiuni a trupei Taxi.

Smerenia nu are nimic de-a face cu strategia, cu return of investment sau cu expunerea. Ea este o alegere firească a omului care alege să creadă sau o calitate de admirat (numită laic și incomplet modestie sau cumpătare) a omului care alege să nu creadă. Despre smerenie a vorbit Dan Teodorescu în piesa sa. Despre nimic altceva. Dacă vei citi textul, acolo scrie clar. Și tot întru smerenie a acționat trupa Taxi atunci când a hotărât că videoclipul piesei va reveni în online după Paște. De ce? Pentru că ei au ales să creadă în Dumnezeu, pentru că ei au văzut că au cântec care aduce vâltoare și vrajbă și pentru că acum suntem într-o perioadă în care cei care am ales să credem ar trebui să încercăm să evităm conflictele. E Postul Mare.

Așa că, în loc să continue să călărească valul comunicațional pe care l-au iscat, în loc să strategizeze rapid sau în loc să dea bir cu fugiții de lângă un cântec în care cred, trupa Taxi face alegerea smerită și pașnică. Deloc surprinzător, Dan Teodrescu nu a găsit de cuviință să motiveze amânarea întoarcerii videoclipului în online. Probabil că lui motivul i s-a părut la fel de evident ca și înțelesul versurilor care au provocat atâta vâlvă.

Evident că această alegere nu a fost băgată în seamă de nimeni. Pentru că smerenia nu vinde. Cumpătarea nu-i cool. E hip să întrebi cu voce tare la restaurant ce e de post în meniu după ce ți-ai stins țigara pe care ai fumat-o de nervii provocați de idiotul cu care te-ai înjurat în trafic. Dar să înțelegi și să respecți Postul Mare drept o perioadă cu liniște și cât mai puțină vrajbă, asta nu e deloc interesant.

Taxi e cu atât mai mult despre smerenie acum, prin alegerea lor de a tăcea deocamdată. Mi-aș dori să fim mulți care înțelegem asta.

sursa imagini: ziarullumina.ro , b1.ro

    1. Paul Slayer Grigoriu 12 mai 2016
      • danfintescu 14 mai 2016

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.