Sunt foarte putine filmele unde n-am fost de acord cu nota pe care IMDB a acordat-o. Iar asta este unul din ele. Nu sunt greu de ghicit motivele pentru care criticii au dat cu barda-n Singuratic. Ca doar in ochii lor, dom’ regizor Gore Verbinski si-a luat Piratii din Caraibe, i-a facut piei rosii si banditi, i-a mutat de pe corabie pe cai si se da mare ca a facut un film original. Pe de alta parte, mi se pare ca ei cer prea mult de la ceva ce, orice-ai incerca sa spui sau sa crezi, tot un western ramane. Iar mie imi plac filmele cu Vest Salbatic, piei rosii, puscoace si cowboy. Iar daca-mi plac, sunt gata sa strang circumstantele atenuante buchet si sa le arunc pe scena.
Da, din pacate Johnny Depp, pe care il consider un mare actor, a primit inca un rol de nebun pictat pe fata care te duce cu gandul la Edward Scissorhands si, evident, la Pirati. N-am sa obosesc niciodata sa dau cu bolovanul in producatorii americani care, odata descoperita reteta de succes a unui rol pentru un actor, dau ghionturi scenaristilor sa creeze personaje pe acelasi calapod pana reusesc sa-l goleasca de substanta si sa-l transforme pe bietul actor intr-un soi de peltea previzibila. In afara de Johnny, alti actori excelenti care au nimerit in ciorba asta insipida mai sunt Bruce Willis sau Jim Carrey.
In rest, mie mi-a placut filmul. Chiar mult. Are umor, are o relatie foarte bine construita intre cele doua personaje principale (Armie Hammer este un partener rational perfect complementar pentru shamanul-pirat-indian renegat), are scene de actiune bine facute, are dialoguri subtile si cu toate astea nu uita sa ramana un stranepot respectuos cu batranul western din care isi trage seva.
Evident ca filmul asta pune un pariu destul de riscant cu succesul la public, pentru ca el tinteste multimea comuna a iubitorilor de western carora le-au placut Piratii din Caraibe. Printre critci, multimea asta comuna nu numara multe elemente. Eu, insa, mi-s fan ambele, asa ca mi-a placut.
