Recunosc că, în afară de”Vogue“, “Justify My Love” și “Hung Up“, nicio piesă de-a Madonnei nu m-a făcut vreodată să tresar. Nici măcar un pic așa. Pe vremea când eram mic, am văzut “Who’s That Girl” la video de vreo 10 ori. Nu pentru că mi-ar fi plăcut. Dar, în anii optzeci, când puneai mâna pe o casetă video nouă, apăi te uitai, tătuțule, până o învățai și p-aia pe dinafară, ca să ai ce filme să povestești la școală, în pauză. (Da, am avut video de prin ’85)
Cam la asta se reducea Madonna pentru mine. Mi-e rușine de ignoranța mea, pentru că orice om pasionat de industria muzicală ar trebui să știe despre femeia asta, care e unul din superstarurile planetei noastre. Felul în care ea ajuns să fie atât de cunoscută este, dacă nu o lecție de music business, cel puțin una de personality marketing.
După cum i-o spune chiar titlul, cartea asta n-are nici măcar pretenția de a fi o biografie obiectivă și completă a vieții artistei. Tanti Lucy trece în pas de dans peste promiscuitatea începutului de cariera al Madonnei, peste compromisurile pe care duduia Ciccone le făcea la început pentru mâncare, mai apoi pentru a-și auzi discurile “cântate” de DJ prin cluburi. N-ai cum să povestești asemenea năzbâtii despre o icoană, chiar dacă ele s-au întâmplat de fapt. Sunt pomenite în treacăt, cu multă îngăduință. Prea în treacăt.
Dar pentru un cititor în situația mea, adică în beznă totală, “Madonna – Like an Icon” reușește măcar să așeze într-o ordine cronologică niște fapte și dezvăluie o serie de momente delicate ale carierei Madonnei, în care artista a decis și acționat cu delicatețea și hotărârea unui buldozer. Iar buldozerul ăsta a avut mereu aceeași destinație finală: sus de tot.
Știu că și Carina Sava caută de ceva vreme o biografie cât de cât ok a Madonnei. Dacă există printre voi oameni care au dat peste așa ceva, vă rog nu ezitați. Pentru că Lucy O’Brien a reușit un lucru cu cartea ei: m-a făcut curios. Vreau să aflu mai multe, pentru că simt că sunt multe de învățat din viața uneia din cele mai mari cântărețe din lume care, între noi fie vorba, n-a fost niciodată o mare cântăreață.
