E clar ca mi s-a mai eliberat programul. Citesc din nou. Obsesia mea pentru Llosa continua. Desi putin infricosat de saturatia rapida la care a ajuns ea, care la a doua carte deja stramba din nas plictisita, am continuat sa cumpar (mint! s-o rog pe maica-mea sa-mi cumpere) carti de el. Deocamdata nu-mi pare rau. Si desi inca ma mai gandesc daca sa alternez si alte carti intre doua volume de Llosa, nu ma lasa inima. Il devorez avid.
“Elogiu mamei vitrege” nu e propriu-zis un roman, ci mai degraba o nuvela. Desi Llosa (prin clocotul sud-american din sange) respira un erotism destul de pronuntat in scrierile sale, cel putin in alea pe care le-am citit eu, de data asta doar despre erotism este vorba.
Inca de la inceput, de cand l-am cunoscut pe Foncho, mi s-a parut ca am de-a face cu “un Lolit”, cu varianta masculina a personajului lui Nabokov. Inger si demon inocent, cu planuri urzite in joaca, dar care au efecte teribile in viata oamenior mari. Scrierea lui Llosa are aceeasi seva narativa iesita din comun, chiar daca de data asta se concentreaza foarte mult pe descrierea unor scene erotice sau de toaleta personala.
Mi-au placut foarte mult pasajele mitologice ambigui, in care actiunea din legenda se contopea cu visurile si actiunile personajelor din carte. E o carte puternic sexuala, dar si puternica in acelasi timp. Cu toate astea, mi se pare ca Llosa a scris-o putin in joaca, fara sa se ia prea in serios.
De Llosa am mai citit: “Matusa Julia si condeierul” si “Ratacirile fetei nesabuite“
Sa inteleg ca: chestia cu cerutul banilor de la parinti o ai din proprie experienta 😀 Bai tu stii sa furi oamenii cu descrierile tale 😛 .Scuzati-mi romana de balta (bai) 😆
N-o are fiecare adolescent? 😉
ooo da 🙂 .Fiecare adolescent care nu e un manelar imbecil care in loc sa citeasca o carte se duce mai bine la o shaorma si se uita pe Taraf…So…some exceptii 😉
Cred ca ar trebui sa ii mai acord o sansa lui Llosa. L-am abandonat definitiv dupa ce am zis ca ma urc pe pereti de plictiseala la primele 200 de pagini din “Razboiul sfarsitului lumii”. Pe care NU o recomand 🙂
Asta suna a carte ce trebuie sa o citesc in viitorul apropiat 🙂 Noroc cu recenziile tale.Ca de intru in librarie sa plutesc printre titluri si autori de toate natiile…e grav..mai ales daca sunt si acompaniata (sarmanul..) 😀 Momentan sunt pe rol “Scafandrul si fluturele” – J-D Bauby (tot tu esti “de vina” aici) si “Porno” – Irvine Welsh (e un fel de continuare a “Trainspotting”-ului, deci ma astept sa fie buna cartea). Si La Multi Ani bloguletului de asemenea, sa iti traiasca si inspiRATIUNE sa izvorasca! 😀
@crazy mel :-))) Eu ma refeream la arta de a cere si a obtine bani de la parinti. Ca si shaorma si dedicatia de pe Taraf costa, sa stii. 😛
@Liana He he… E pe lista mea de lecturi, destul de sus in top. Incerc si eu si facem schimb de impresii apres.
@bridge Tare asta cu inspiRATIUNE. Te rog sa-mi dai un semn despre PORNO. Ca eu am auzit de rau despre. Dar daca tu o citesti si iti place, atunci ma bag si eu. Multumim de urari, asemenea si tie.
I knew that…intr-un fel 🙂 But you were a good boy :-)) Si-ti mai dau un exemplu : bani pentru XBOX :X :X Mortal Kombat >:) sangeros,dar amuzant sa-i auzi p-aia cum balmajesc limba lor de nedescris.Oooo Boracho =)) Oh,and I’m still waiting for citatele alea 🙂
:-))) Vin imediat cu citatele. Promit. Stai oleaca sa-mi revin si vin. 😀
=)) You’re funny 😛 .You’re toooo funny for me 🙂 Baaai nu era o amenintare….Deci,deci,deci …cum i-am scris si frumoasei si iubitei tale sotii,neuronu’ meu are o problema cu formularea frazelor 😀
Ba io cred ca neuronu’ tau functioneaza de minune. Pe bune.
:)))) Sincer,momentan e in depresie,astept sa-i treaca :-)) 🙂
Nu astepta. Bucura-l cu ceva. Da-i sa citeasca o carte buna. Hai ca devin pisalog…
Pe mine nu ma pisalogesti tu,pentru ca eu sunt cea mai pisalogitoare >:) So,va trebui sa ma intreci,see your evolution 😛 Jur solemn si ce mai vrei pe-acolo ca voi (re)citi o carte BUNAAAAAAA 🙂
Atunci… Ce sa mai zic… RE-SPECT!
:-))) …Of,of,of,limba asta romana …
Hai sa n-o cainam acuma… ca se descurca binisor, cu conditia sa fii atent la ce-ti spune. 😉
:-)) Nu,nu,nu, nu la asta ma refeream 😀
Dar la ce?
Sa-ti spun?sa nu–ti spun?Better no…fac cum i-am facut iubitei tale sotii >:) Sunt mai evil decat tineee
Pai esti. Dar asta nu-i motiv de bucurie. Evil people are uncool, ba!
Ba,daca e sa o luam asa.eu nu vreau sa fiu “cool” si smechera,eu vreau doar sa cant de dimineata pana seara,ca noaptea spun versuri in somn 🙂
Elogiu mamei vitrege e cartea acestei lui pe SR. Te astept cu mai multe impresii 😀 http://blog.serialreaders.com/2010/05/in-luna-mai-citim/
Pe mine m-au fascinat analogiile cu picturile respective. Llosa a reusit sa le “traduca” intr-un mod absolut genial.
Iti recomand sa citesti Plansul lui Nietzsche de Irvin Yalom.:)
Incerca-voi.
Cartea aceasta mi-a amintit de stilul lui Pascal Bruckner, sunt teme care se repet, pasiunea pentru procesul micţiunii, fetişurile legate de corpul uman, ritualurile cuplului; deşi descrie detaliat sexualitatea, misterul abundă din plin. Mi-a plăcut sfârşitul, m-a făcut să zâmbesc sardonic. La Lolita m-am gândit şi eu, deşi acest puber avea doar 9 şi comportamentele lui erau învăluite într-o aură de inocenţă, pare natural la el, pe când nimfeta îşi încerca puterea de seducţie, fără un scop anume neapărat.
De asemenea,relaţia copil-mamă mi-a mai amintit de “Venus înveşmântată în blănuri” a lui Leopold von Sacher-Masoch, pe care o recomand.
@Gabriela N-as merge atat de departe incat sa-l compar pe Llosa cu Bruckner, care este eminamente deviat sexual. Care din aceasta deviatie se hraneste. Cat despre “Venus invesmantata in blanuri”, am trecut-o pe lista. Multumesc.
Prefer să nu merg pe etichetări, nu l-am comparat ca personalitate cu Bruckner (de altfel, nu mi se pare că ar fi deviant sexual, apreciez creativitatea şi lipsa cenzurii, pentru că deşi descrie sexualitatea la modul în care o face, mi se pare că îşi păstrează o notă de decenţă prin limbajul livresc folosit), ci strict în legătură cu stilul acestei cărţi “Elogiu mamei vitrege”.
Cât despre liste, să nu ajungi să îţi faci liste cu liste de cărţi, la câte recomandări primeşti. Chiar de la acest autor, Masoch, vine şi cuvântul “masochism”.
Recunosc ca de Bruckner nu am citit decat “Luni de fiere”, unde scatofilia, scatofagia, urofilia sunt cele mai raspandite feluri de a face amor. Eu asta numesc deviant. Poate, in rest, sa fie mai ok. Voi incerca. Nu vrei sa stii la ce pozitie a intrat cartea lui Masoch (despre care stiam ca este tatal etimologic al masochismului). Chiar! Oare sadismul e mai nobil decat masochismul. Ca doar se trage dintr-un marchiz… :))
Înseamnă că literatura care abordează subiecte mai şocante e deviantă? Chiar dacă abordează subiecte din sfera patologicului, nu înseamnă că nu are valoare, chiar şi Nabokov când a scris Lolita, a întâmpinat aceleaşi prejudecăţi, cartea nereprezentând o valoare reală atunci, pedofilia fiind un subiect deviant la vremea lui, abia în zilele noastre a ajuns să fie apreciat. Oricum,dacă vei citi “Iubirea faţă de aproapele”, de Bruckner, cartea nu va face decât să îţi consolideze concepţiile, fiind mai şocantă decât “Luni de fiere”, după părerea mea umilă, poate “Hoţii de frumuseţe” e mai blândă.
Ha-ha, bună întrebarea ta retorică. So Marchizul de Sade e mai puţin deviant decât Bruckner, fiind şi mai nobil? He-he, not.
Evident ca nu cred ca literatura poate fi devianta, orice subiect ar aborda. Ar fi ingrozitor daca as deveni obtuz de la varsta asta. Insa, ca orice forma de arta, si literatura este supusa judecatii gustului personal al fiecarui cititor in parte. Iar gustul meu este unul putin mai cuminte decat scrie Bruckner. Am emis o judecata strict personala si nu cred ca parerea mea este una atat de avizata incat sa merite ingrijorare.
Când spui “eminamente deviant” nu pare o judecată personală, ci unanim adjudecată, dar am înţeles ce ai dorit să spui, de gustibus non disputandum. Cât despre părerea ta, că ar fi sau nu avizată, ai totuşi un background în domeniu şi eşti şi pesoană publică, astfel că vrei, nu vrei, pentru unii, mai naivi sau nu, părerea ta va conta.
Acum revenind la Llosa, nu ştiam că are şi continuare “Elogiu mamei vitrege”, mă voi interesa să o procur.
Un blog este un loc in care autorul isi exprima parerile personale. De la asta incepem. Am voie sa fiu de parere ca o bucata literara este “eminamente devianta” fara ca aceasta sintagma sa fie catusi de putin axiomatica.
Cat despre faptul ca parerea mea conteaza pentru altii, acest lucru nu ma poate decat bucura. Mai ales atunci cand naste firave polemici, ca in cazul de fata. Dorinta mea este de a-i face pe oameni sa mai puna mana si pe cate o carte. Acesta este motivul pentru care public recenziile tuturor cartilor pe care le citesc. Cat de avizate sunt aceste recenzii… Nu ma consider niciun fel de autoritate. Sunt un cititor pasionat, care scrie despre cartile pe care le citeste. Atat.
Cum se numeste continuarea “Elogiului”?
În orice caz, comentariile mele nu s-au dorit a fi atac la persoană, asfel că nu trebuie să te justifici, critic cartea, nu persoana care îi face recenzie sau mai mult, persoana care o scrie, doar că îmi place în general ca ideile exprimate să fie şi argumentate, nu doar intuite.
Cât despre “eminamente”, înseamnă că semnificaţia acestui cuvânt va fi atribuită strict în funcţie de experienţele personale, eu folosind eminamente doar când am dovezi empirice sau cel puţin autorizate, my bad then.
“Caietele lui Don Rigoberto” se numeşte.
Atac la persoana?! Dar nu le-am perceput nicio clipa astfel. Justificarea mea nu este una defensiva, ci argumentativa.
Felul in care alegem sa folosim cuvintele face parte din stilul fiecaruia dintre noi, atata vreme cat nu le ciobim prea tare sensul. DEX-ul spune ca acest cuvant inseamna “in gradul cel mai inalt, cu deosebire”. Un simplu adverb pe care-l putem folosi linistiti in legatura cu orice poate fi cuantificat. Mie imi respira a istorie antebelica, pe cand eram o tara “eminamente agrara”.
Multumesc de titlu. L-am trecut pe lista aia lunga.
Cu plăcere! Spor în toate şi succes în continuare la tot ce întreprinzi!