Mario Vargas Llosa – „Matusa Julia si condeierul”

Cea care mi-a facut onoarea acum ceva vreme de a zice „da, d-le Fintescu, sunt de acord sa-ti fiu sotie” este cam cel mai pretentios cititor pe care il cunosc. Pentru ea nu exista carti care trebuie citite si nu are catusi de putin de gand sa admire un scriitor doar pentru ca generatii intregi l-au citit si laudat. Primele pagini sunt hotaratoare. Iar riscul ca dupa un „nu-mi place” scurt si hotarat cartea sa se apuce constiincioasa sa adune praf pe noptiera este destul de mare. Nevasta-mea n-are insa gusturi rele deloc. Printre preferatii ei se numara Haruki Murakami, Salman Rushdie, Virginia Woolf, Anna Gavalda (da’ nu chiar tot). Asa ca atunci cand ea zice despre o carte ca e buna, o cred si o devorez. Pe carte, ma! Nu va ganditi la tampenii! De „Matusa Julia si condeierul” a fost fermecata.

matusa-julia.jpg

Este prima carte de Llosa pe care o citesc. Cu toate astea am trecut si eu prin febra sud-americana, deci cam stiam la ce sa ma astept. Llosa insa este cu siguranta cel mai viu scriitor pe care l-am citit in viata mea. Actiunea, faptele, evenimentele roiesc in mintea si in sufletul lui si se astern pe hartie cu o forta care te tine inlantuit de carte si care de multe ori risca sa te darame. Cu mult mai putine simboluri si elemente fantastice decat alti confrati de-ai lui de pe acelasi continent, cu un umor genial, fin si inteligent, Llosa reuseste in cartea asta sa-si puna o bucatica din viata lui, sa-ti arate cam cum statea treaba in Peru acum cateva zeci de ani si sa te faca sa iubesti o relatie amoroasa semi-incestuoasa. Da, toate astea in aceeasi carte. Vorbele sunt simple, fara farafastacuri, fara figuri de stil, fara intelesuri absonse. Realitatea te loveste din toate partile cu o viteza inspaimantatoare. Sunt sigur ca s-ar fi putut scrie nu una, ci zeci de carti din actiunea pe care o cuprinde aventura de cateva luni a condeierului adolescent.

Singurul personaj care se intinde pe varfuri (ca doar era si foarte scund) si atinge fantasticul este Pedro Camacho. Bolivian de-al matusii Julia, o aratare caricaturala, un demiurg al literaturii de duzina, scriitorul cel mai prolific din lume, omul care scrie la comanda, ordonat si fara de gres, este un personaj genial. Fragmentele de teatru radiofonic inserate fara nici un fel de prevenire in roman incep prin a te incurca, pentru ca mai apoi, in timp ce zeul telenovelei audio innebuneste treptat, sa te faca sa le astepti ca pe reclamele misto din pauzele publicitare.

E o carte geniala!!!

    1. m. 11 martie 2008
    2. danfintescu 11 martie 2008
    3. m. 11 martie 2008
    4. danfintescu 12 martie 2008
    5. irina 13 martie 2008
    6. portocala 8 decembrie 2008
    7. danfintescu 9 decembrie 2008
    8. portocala 12 decembrie 2008
    9. danfintescu 12 decembrie 2008
    10. portocala 13 decembrie 2008
    11. danfintescu 15 decembrie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.