Sampania care se strecura in aproape fiecare rand scris de Mario Vargas Llosa s-a otetit. Cartea asta miroase acru, a sange si a transpiratie, a bani si a minciuna. Cu totii avem personalitati pe care le lasam sa ne devina modele, idoli poate. Roger Casement, activist pentru drepturile omului, revolutionar irlandez, erou si paria, este cu siguranta un model pentru Llosa. Adorat, decorat, innobilat, intemnitat si in cele din urma spanzurat, Casement are traseul tipic al unui erou tragic, care se brodeaza pe o personalitate frumoasa, dezinteresata de marire sau avere, un suflet tare care nu cedeaza decat in fata ispitelor propriului corp.
Roger Casement, fascinat inca din copilarie de calatorii, ajunge sa-si traiasca visul. Pleaca in Africa pe vremea coloniilor pentru a civiliza si ajuta bastinasii. Isi da insa repede seama ca acel proces de civilizare este de fapt praf aruncat in ochii europenilor pentru a ascunde sclavia si jaful. Casement sa angajeaza in lupta contra colonistilor asupritori cu toata energia pe care o avea, luptandu-se din rasputeri si reusind in cele din urma sa schimbe un sistem intreg. Isi descopera radacinile irlandeze, dispretuieste din ce in ce mai tare Coroana Britanica, se alatura militantilor pentru independenta Irlandei. Ma opresc. Nu vreau sa va povestesc toata cartea. Asta este doar o bucatica din viata plina a unui om pe care, insa, tragedia nu-l ocoleste. Il loveste crunt fix atunci cand e cazut la pamant.
Aruncat in inchisoare, dizgratiat si condamnat la moarte, Roger Casement se lupta sa obtina o comutare a pedepsei. Fix atunci este gasit jurnalul lui in care apar scurte episoade erotice de homosexualitate. Pe vremea aceea astfel de dezvaluiri insemnau sentinta la moarte sociala pentru oricine, daramite pentru un om care era deja condamnat de opinia publica pentru tradare la adresa Imperiului Britanic.
Subiectul, pe care l-am rezumat mai sus, este unul plin de seva. Spre surprinderea mea insa, Llosa alege sa-l infatiseze mult mai sec decat ii este felul. Poate de teama sa nu fie considerata o istorisire romantata, poate pentru ca a vrut sa isi puna tonul scriiturii in aceeasi gama cu sobrietatea britanica. Daca nu ati mai citit Llosa pana acum, va rog sa nu incepeti cu cartea asta, pentru ca pana acum este singura care nu mi se pare a fi scrisa de el. Daca aveti nevoie de sugestii in ceea ce priveste acest autor, dati un search la mine pe blog. Tastati “llosa” in casuta si alegeti voi! Eu sunt un mare fan al lui!
