Mc Publicitate. Doriti meniu?

Exista un moment in care o idee e nou-nascuta si lipsita de pacat. Este momentul primei comunicari. Un om are o idee si i-o impartaseste altuia. Din momentul acela, ideea incepe sa aiba o viata, un destin. Poate muri la nastere sau se poate transforma intr-un erou universal. Evident ca in metafora asta moartea la nastere este replica “ce idee proasta” a primului recipient, iar calitatea de erou universal este cea pe care o dobandeste o idee gen “mi-a cazut un mar in cap, deci gravitatie” sau “Hmmm… sa fac Mc Donald’s in toata lumea”. Sau… “mancarea pe care ne-o servesc astia pe banii nostri nu e sanatoasa”.

In momentul in care doi astfel de eroi universali se intalnesc si se inclesteaza se lasa cu lupta grea. Una din luptele cele mai fun de urmarit este cea dintre marile lanturi de fast-food si principiul healthy food. E clar ca ele n-au cum sa fie vreodata sanatoase, pentru ca n-ar mai fi profitabile. Dar se pot preface. Pe bani, se poate orice. Si uite-asa, de cativa ani incoace, compania Mc Donald’s plateste tot felul de baieti destepti care sa-i scoata, dragalita Doamne, cat mai bio cu putinta. Ca au salatele cele mai bune, ca burgerii lor sunt facuti din carnea cea mai pura de vita neintinata de vreo chimicala, ca asa si pe dincolo. Daca ai sta sa te uiti la reclamele lor, ai zice ca “Supersize me” a fost un SF de prost gust. Baietii astia destepti insa au niste limite impuse de legi, astfel incat ei nu pot fabrica adevaruri noi, ci trebuie sa le tot cosmetizeze, sa le fardeze, sa le opereze ca sa le faca sa arate mai bine. Iar limitele impuse de legi le creeaza si lor limite. Pe care probabil ca le-au atins.

Nu de alta, dar altfel nu-mi explic cam cum ne insulta ei inteligenta in halul asta. Ok. Ca va dati mari ocrotitori ai corpului nostru, inteleg. Da’ poza asta o vad eu, cel care sta intr-un fast-food Mc Donald’s si bea un suc dintr-un pahar de hartie, nu din sticla. Toate Mc-urile arata la fel. Iar felul ala nu e cel din poza de mai sus. N-avem solnite pe masa. In poza poti astepta linistit sa apara un ospatar spilcuit cu meniul ca sa comandam. Eventual si un somelier. “Poti sa tii post si aici!” – zic ei. Acolo, unde stau fetele alea, poate. Dar aici, la Mc, unde sunt eu si fac o poza zambind deja malitios, e altfel.

Nu cred ca e vorba despre o greseala. Nu la nivelul asta. Nu una de ordin mondial. Nu pe astfel de bugete. Poate ca ei, creativii, osteniti de manipularea adevarului, au ajuns la un asemenea grad de subtilitate, incat rateaza clientul mai ceva ca nationala calificarile la turneele finale. Voi aveti vreo idee?