Aveam demult certitudinea ca, de fapt, oricate scoli si lucrari savante s-ar face pe lumea asta, spiritul gregar nu poate fi niciodata anticipat perfect. Ei bine, 1 decembrie 2007, Piata Unirii Bucuresti, mi-a confirmat pe deplin aceasta banuiala. Printre organizatorii de evenimente umbla vorba cum ca publicul bucurestean este atat de satul de evenimente, incat e foarte greu sa-l mai sensibilizezi cu ceva. N-a fost nevoie decat de un brad.
Ei bine, pentru mine a fost probabil cel mai numeros public pe care il voi avea vreodata. Insa nu ne-am vazut… eu si publicul… Asta pentru ca era imposibil sa-ti dai seama de unde vorbeste cineva in tot haosul ala din Piata Unirii, dar si pentru ca eu, chiar sa fi vrut sa ma vada cineva, era imposibil. Eram undeva, intr-o casuta din lemn, exact langa brad. De acolo am zis ce am avut de zis. Iar cand am terminat, la exact 7:10, am tulit-o. Am trecut in goana pe langa scena. Cand m-au vazut, Cici si Robi (Sistem) au inceput sa zambeasca. Le-am strans mainile in graba. Poate ca se asteptau sa mai povestim, poate sa bem o bere dupa ce se termina toata nebunia cu bradul. Nu. Eu aveam jogging mult de facut. Spre masina.
Trebuia sa ajung repede la Megastar, care incepea la 20:00. Si de-aia imi lasasem masina strategic: departe de lume, la intrarea pe Calea Serban Voda. Ei bine, strategia mea a fost calcata in picioare. Masina era blocata din toate partile de mii de oameni si zeci de alte masini abandonate in mijlocul drumului. Ma simteam ca unul din actorii clipului “Everybody hurts” de la R.E.M. Problema mea era ca eu, din toate zecile de mii de oameni care cascau gura acolo, eram singurul care ma grabeam. Eu n-am vazut artificiile, n-am vazut bradul aprinzandu-se, n-am prins concertul Sistem, pentru ca alergam prin multime. Probabil ca un numar impresionant de injuraturi mi-au fost adresate mai mult sau mai putin in gand. Insa n-am avut timp sa le aud. De la masina blocata am tulit-o spre statia de metrou. Unde erau puhoaie de oameni care ieseau si vreo doi-trei timizi care incercam sa intram. Alte injuraturi, alte ghionturi. Odata ajuns in metrou, m-am asezat. Pustiu. Normal. Tot Bucurestiul era la brad. Am ajuns in redactia Megastar la ora 19:52. Bradul? Tot nu l-am vazut.
Tocmai de-aia ti-am dat comment cu link la postul “Program pentru luna decembrie”! cu filmulet.. ma gandeam eu ca nu ai vazut nimic.. :)) Pacat. a fost super. Dar de-aia exista youtube!! 😉
off la mine nu se vede youtube…damn…da ajung eu acasa…eu nu am facut poze si nici filmulete…off cand mai vad eu asa ceva…ca atunci nu am apucat sa vad decat ultima salba de artificii… 🙁 dar domnule fintescu sa stiti ca vocea dvs s-a auzit foarte mumos in piata 🙂
@RCN Multzam pentru link. Acuma sa-mi dai si un numar de telefon de la un fizioterapeut, ca mi-a intepenit gatul de cat am stat cu el stramb. :-p
@ana marin Multumesc, multumesc. Nu stiu cine s-a gandit sa ma aduca pe mine acolo in piata, dar se pare ca a avut o super-idee. 🙂
se rezolva!
În clipe ca acelea îmi place să mă gândesc că sunt alfel, sunt diferit, sunt un “ales”. Dacă nu aş gândi aşa aş înnebuni dupa primele 3 experienţe de “înnot împotriva curentului vieţii fireşti”.
Hm… deep man… really deep… 🙂
Bradul e o adunatura de metal.O adunatura frumoasa ce’i drept 😀
Si sunt sigura ca te’ai descurcat juuuuust great!
dat fiind cate ai patit in seara aia….aoleu….saracu de u….nu ai mai apucat sa il saluti pe nashu si pe baieti…:((:(((((of….bradul…e nice….placut…;):):**:*:
@Silent Enigma Da. Chiar o adunatura din metal. Daca-l vezi ziua e destul de Mad Max asa… Da’ seara e chiar misto. Multzam de incredere.
@evelynne Sper ca nu te-ai suparat pe mine. Promit sa-i salut din partea ta la urmatorul eveniment pe care il vom avea impreuna. Deal?
stai linistit nu ma supar asa usor…insa te rog sa nu uiti sa ii saluti….pooop si bine ca ti-ai rezolvat si intr-un sf ai ajuns la megastar si nu ai intarziat..;):*:*:*ai grija d eu..:):*
thx. sa stii ca nu o sa uit sa-i salut. promit.